Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C��
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 560 pentru C��.
CÂNEPÍȘTE , cânepiști , s . f . Teren cultivat cu cânepă ; cânepărie . - Cânepă + suf . -
CÂNEPIOÁRĂ , cânepioare , s . f . 1. Diminutiv al lui cânepă . 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu frunze lobate și cu flori roșietice ; cânepa - codrului ( Eupatorium cannabinum ) . - Cânepă + suf . -
CÂNTĂRÍ , cântăresc , vb . IV . 1. Tranz . A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului , al balanței , al basculei . 2. Tranz . Fig . A aprecia , a judeca ; a cumpăni , a chibzui . 3. Intranz . A avea o anumită
CÂNTĂRÍRE , cântăriri , s . f . Acțiunea de a cântări ; cântăreală . - V.
CÂNTĂRÍT^2 , - Ă , cântăriți , - te , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Cumpănit , chibzuit , socotit . - V. cântări . CÂNTĂRÍT^1 s . n . Faptul de a cântări . - V.
CÂNTĂTÓR , - OÁRE , cântători , - oare , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre oameni ) Care cântă , care are voce ; ( despre păsări ) care scoate sunete plăcute , melodioase . 2. S . m . ( Înv . ) Cântăreț ( 1 ) ( de profesie ) . 3. S . m . ( Înv . ) Cântăreț ( 2 ) . 4. s . m . ( Pop . )
CÂRÂÍT^2 - Ă , cârâiți , - te , adj . ( Despre sunete , glas etc . ; peior . ) Ascuțit , strident ( care trădează ostilitate ) . - V. cârâi . CÂRÂÍT^1 s . n . Faptul de a cârâi ; cârâială ( 1 ) . - V.
CÂRÂITÓR , - OÁRE , cârâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care cârâie . 2. S . f . Scârțâitoare cu care se alungă păsările . [ Pr . : - râ - i - ] - cârâi + suf . -
CÂRCĂIÁC , cârcăiaci , s . m . ( Zool . ; pop . ) Scolopendră . [ Pr . : - că -
CÂRCĂLÍ , cârcălesc , vb . IV . ( Pop . ) 1. Refl . și tranz . A ( se ) frige numai pe deasupra ( un aliment ) ; a ( se ) perpeli . 2. Tranz . A
CÂRCĂLÍT , - Ă , cârcăliți , - te , adj . ( Pop . ; despre alimente ) Fript numai pe deasupra ; pârpălit . - V.