Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru - A N

 Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 12947 pentru - A N.

NĂVĂLIRE

NĂVĂLÍRE , năvăliri , s . f . Acțiunea de a năvăli și rezultatul ei . - V.

 

NĂVĂLITOR

NĂVĂLITÓR , - OÁRE , năvălitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană , armată , stat etc . ) care năvălește ( 1 ) ; agresor , invadator , cotropitor . - Năvăli + suf . -

 

NĂVĂLNICIE

NĂVĂLNICÍE s . f . ( Rar ) Impetuozitate . - Năvalnic + suf . -

 

NĂVALĂ

NĂVÁLĂ , năvale , s . f . 1. Faptul de a se îngrămădi ( cu grabă ) undeva ; înghesuială , îmbulzeală ; ( concr . ) mulțime de oameni sau de obiecte ( în mișcare ) . 2. Faptul de a se repezi undeva , spre sau în ceva ; mișcare impetuoasă , fugă . 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive . 4. Izbucnire , răbufnire ( extrem de violentă ) ; revărsare abundentă ( și

 

NĂZĂRI

NĂZĂRÍ , năzăresc , vb . IV . 1. Refl . . A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există ; a i se năluci . 2. Intranz . și refl . . A se arăta vederii ( pentru scurt timp ) ; a se

 

NĂZĂRIRE

NĂZĂRÍRE , năzăriri , s . f . Faptul de a i ( se ) năzări cuiva ceva ; ( concr . ) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva ; apariție , închipuire , năzăreală , năzăritură ; vedenie , halucinație . - V.

 

NĂZDRĂVAN

NĂZDRĂVÁN , - Ă , năzdrăvani , - e , adj . 1. ( În mitologia populară ; adesea substantivat ) Înzestrat cu puteri supranaturale ; spec . care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla . 2. Extrem de priceput , de iscusit , de dibaci , de deștept ; admirabil , nemaipomenit , extraordinar , grozav ( de frumos , de interesant etc . ) . 3. Care se ține de pozne , care provoacă haz prin ceea ce spune sau face ; glumeț , poznaș , ghiduș . [ Var . : năzdraván , - ă , năzdrávăn , - ă , nezdrávăn , - ă adj . ] - Ne - +

 

NĂZDRAVĂN

NĂZDRÁVĂN , - Ă - Ă adj . v .

 

NĂGĂRUȘ

... NĂGĂRÚȘ s . n

 

NĂȘICUȚĂ

NĂȘICÚȚĂ , nășicuțe , s . f . Diminutiv al lui nășică . - Nășică + suf . -

 

NĂBĂDĂI

NĂBĂDĂI ^1 s . f . pl . 1. ( Pop . și fam . ) Acces de furie , de mânie . 2. ( Pop . ) Criză epileptică . - Et . nec . NĂBĂDĂÍ^2 , năbădăiesc , vb . IV . Refl . ( Rar ; despre animale ) A manifesta neastâmpăr ; a se frământa , a se

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>