Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂUL

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 279 pentru RĂUL.

LUME

LÚME , lumi , s . f . I. 1. Totalitate a celor existente în realitate ; univers , cosmos . 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili , constituind un sistem organizat ; sistem solar , sistem planetar . 3. Globul pământesc ( cu întreaga lui viață animală și vegetală ) , pământul locuit de om . 4. ( Înv . și reg . ) Lumină . Lumea ochiului ( sau ochilor ) = pupila ochiului ( sau ochilor ) . II. 1. Populația globului pământesc , omenirea întreagă ; umanitatea . 2. Categorie de oameni , grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii , al culturii , al felului de viață etc . și care prezintă trăsături specifice . Lumea artiștilor . 3. Oameni , mulțime , public ; societate , mediu social . III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană ; viață , existență . 2. ( În sintagmele ) Lumea albă = ( în basme ) viața pământească , în care trăiesc oamenii . Lumea neagră = ( în basme ) viața subpământeană , în care ar trăi duhurile rele . Lume de apoi ( sau lumea cealaltă , ceea lume ) = a ) ( în concepțiile religioase ) viața de dincolo de moarte ; b ) ( în basme ) regiune imaginată dincolo de acest pământ , celălalt

 

MÂNCA

... sufletești etc . ) A face pe cineva să sufere ; a consuma , a chinui . 8. Fig . A face cuiva rău

 

MÂRȚOAGĂ

... MÂRȚOÁGĂ , mârțoage , s . f . Cal slab , rău

 

MACHIAVELISM

MACHIAVELÍSM s . n . Comportare , acțiune vicleană , perfidă ; perfidie , machiaverlâc , rea - credință . [ Pr . : - chi -

 

MAHMUR

MAHMÚR , - Ă , mahmuri , - e , adj . , s . n . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu și - a revenit complet din beție sau din somn ; care este cu capul încă tulbure ; care se simte indispus după beție sau după un somn neîmplinit . 2. Adj . Prost dispus , lipsit de voie bună , supărat , posomorât . 3. S . n . Dispoziție ( bună sau rea ) a

 

MAMĂ

MÁMĂ , mame , s . f . 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei , nume pe care i - l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa ; maică , muică , mamaie , mamacă , neneacă . 2. ( La voc . ) Termen ( afectuos ) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau , p . ext . unei persoane mai tinere . Florico , mamă , să ne scrii ! . 3. ( În sintagmele ) Mamă mare ( sau , pop . , bătrână , bună ) = bunică . Mamă soacră = soacră . 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu ( sau despre ) o femeie ( în vârstă ) . 5. Compus : mama ( sau muma ) - pădurii ( sau pădurilor ) = a ) Personaj din mitologia populară , închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea , care umblă prin păduri , cântând sau bocind , ademenind copii sau chiar mâncând oameni ; b ) plantă erbacee , parazită , cu tulpina fără frunze , acoperită cu solzi și cu flori purpurii ( Latharea squamaria ) . 6. Fig . Izvor , cauză . [ Var . : ( reg . ) múmă s .

 

MANIHEISM

MANIHEÍSM s . n . Doctrină religioasă din Orientul Apropiat , potrivit căreia lumea este guvernată de două principii , al binelui și al

 

MATRACUCĂ

MATRACÚCĂ , matracuci , s . f . ( Pop . și fam . ) Femeie urâtă și prost îmbrăcată ; femeie proastă , bleagă ; femeie rea și vulgară ; femeie

 

MAZDEISM

MAZDEÍSM s . n . Religie a vechilor persani întemeiată pe principiul dualist al binelui și

 

MEFIENȚĂ

MEFIÉNȚĂ , mefiențe , s . f . 1. ( Livr . ) Neîncredere ; bănuială . 2. ( Psih . ) Suspiciune patologică ; așteptare anxioasă a răului . [ Pr . : - fi -

 

MEGERĂ

MEGÉRĂ , megere , s . f . ( Franțuzism ) Femeie rea și arțăgoasă . [ Var . : mejéră s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>