Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 481 pentru R.

RĂSZICE

RĂSZÍCE , răszíc , vb . III . Intranz . ( Rar ) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent ; a insita . - Răs - +

 

RĂTEZ

RĂTÉZ , răteze , s . n . Închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă , pentru uși , porți sau ferestre ; zăvor . [ Var . : răteáză s .

 

RĂTUND

RĂTÚND , - Ă - Ă adj . v .

 

RĂTUNJI

RĂTUNJÍ vb . IV v .

 

RĂTUNZIT

RĂTUNZÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

RĂTUTI

RĂTUTÍ , rătutesc , vb . IV . Refl . ( Reg . ) A - și pierde capul , a se zăpăci , a înnebuni . - Et .

 

RĂTUTIRE

RĂTUTÍRE , rătutiri , s . f . ( Reg . ) Acțiunea de a se rătuti și rezultatul ei . - V.

 

RĂTUTIT

RĂTUTÍT , - Ă , rătutiți , - te , adj . ( Reg . ) Zăpăcit , smintit , nebun . - V.

 

RĂU

RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...

 

RĂUTATE

RĂUTÁTE , răutăți , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Caracteristică a omului rău , înclinare spre a face rău altora . 2. ( Pop . ; mai ales la pl . ) Slăbiciune , păcat , defect . 3. ( Concr . ) Faptă rea . 4. Om rău . [ Pr . : - ră - u - ] - Rău + suf . -

 

RĂUVOITOR

RĂUVOITÓR , - OÁRE , răuvoitori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care vrea răul cuiva , care manifestă rea - voință , plin de rea - voință . - Rău +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>