Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRACTIC��
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 246 pentru PRACTIC��.
PLATÓNIC , - Ă , platonici , - ce , adj . 1. Care aparține platonismului , privitor la platonism ; platonian , platonician ( 2 ) . 2. Care nu se poate realiza , care nu se concretizează , care nu poate fi pus în practică ; formal ,
PLUTĂRÍ , plutăresc , vb . IV . Intranz . 1. A merge cu pluta ^1 pe apă . 2. A transporta buștenii pe apă ; a practica meseria de plutaș ^1 . - Plută ^1 + suf . -
POLISPORTÍV , - Ă , polisportivi , - e , adj . , s . m . și f . ( Sportiv ) care practică mai multe sporturi și este capabil să obțină în toate rezultate meritorii . - Poli - +
POLITEHNIZÁRE s . f . Orientarea învățământului ( de cultură generală ) către dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre obținerea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii . - După rus .
POLÍTIC , - Ă , politici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Știința și practica de guvernare a unui stat ; sferă de activitate social - istorică ce cuprinde relațiile , orientările și manifestările care apar între partide , între categorii și grupuri sociale , între popoare etc . în legătură cu promovarea intereselor lor , în lupta pentru putere etc . ; orientare , activitate , acțiune a unui partid , a unor grupuri sociale , a puterii de stat etc . în domeniul conducerii treburilor interne și externe ; ideologie care reflectă această orientare , activitate , acțiune . 2. Tactică , comportare ( abilă ) folosită de cineva pentru atingerea unui scop . II. Adj . 1. Care aparține politicii ( I ) , care se referă la politică , de politică ; politicesc ^1 . 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă ; dibaci ,
POLITÍE , politii , s . f . ( Înv . ) 1. Activitate , practică politică , afaceri politice . 2.
... întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4. ( Despre ...
POZITIVÍSM s . n . 1. Curent filozofic din sec . XIX - XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii , susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental . 2. Interes exagerat pentru problemele
PRACTICÁBIL , - Ă , practicabili , - e , adj . 1. Care poate fi pus în practică , care este realizabil ; de care te poți folosi în mod concret . 2. Pe unde se poate umbla sau trece cu ușurință ;
PRACTICIÁN , - Ă , practicieni , - e , s . m . și f . Profesionist ( de obicei medic ) cu practică sau experiență
PRACTICÍSM s . n . Înclinare ( exagerată ) spre activitatea