Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru H

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 192 pentru H.

HĂINUȚĂ

HĂINÚȚĂ , hăinuțe , s . f . Diminutiv al lui haină ; hăinișoară . - Haină + suf . -

 

HĂITUȘCĂ

HĂITÚȘCĂ , hăituște , s . f . Fată cu purtări rele , desfrânate . - Haită + suf . -

 

HĂLĂCIUGĂ

HĂLĂCIÚGĂ , hălăciugi , s . f . ( Reg . ) 1. Tufiș , desiș de mărăcini , de lăstari etc . 2. Păr zbârlit , ciufulit . - Et .

 

HĂLĂLĂI

HĂLĂLĂÍ , hălălăiesc , vb . IV . Intranz . ( Pop . ) A face gălăgie , larmă . - Formație

 

HĂMĂIALĂ

HĂMĂIÁLĂ , hămăieli , s . f . Faptul de a hămăi ; lătrat ( al mai multor câini deodată ) , hămăit , hămăitură . - Hămăi + suf . -

 

HĂMĂITURĂ

HĂMĂITÚRĂ , hămăituri , s . f . Lătrat , hămăială , hămăit . [ Pr . : - mă - i - ] - Hămăi + suf . -

 

HĂNDRĂLĂU

HĂNDRĂLĂU , hăndrălăi , s . m . V .

 

HĂRĂȚI

HĂRĂȚÍ , hărățesc , vb . IV . 1. Tranz . ( Reg . ) A ațâța , a întărâta , a zădărî ( un câine ) . 2. Refl . recipr . ( Înv . ; despre două armate dușmane ) A se hărțui . - Et .

 

HĂRȚĂGOS

HĂRȚĂGÓS , - OÁSĂ , hărțăgoși , - oase , adj . ( Reg . ) V.

 

HĂRȚAȘ

HĂRȚÁȘ , hărțași , s . m . ( Înv . ) Soldat care începea lupta , harța . - Harță + suf . -

 

HĂRȚUIALĂ

HĂRȚUIÁLĂ , hărțuieli , s . f . Faptul de a ( se ) hărțui . [ Pr . : - țu - ia - ] - Hărțui + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>