Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FINI

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 200 pentru FINI.

SAFTIAN

SAFTIÁN , saftianuri , s . n . Piele subțire și fină de capră ( sau de oaie , de vițel ) , din care se confecționează articole de marochinărie și de galanterie . [ Pr . : - ti - an . - Var . : safián , ( reg . ) săftián , seftián s .

 

SANGULIE

SANGULÍE , sangulii , s . f . ( Înv . și pop . ) Țesătură foarte fină ( de mătase ) ; năframă făcută din această țesătură . - Et .

 

SARIC

SARÍC , saricuri , s . n . ( Înv . ) Văl făcut dintr - o țesătură fină ( și adesea împodobit cu pietre prețioase ) , care se înfășura în jurul fesului , alcătuind împreună turbanul turcesc ; p . gener .

 

SEMIFINIT

SEMIFINÍT , - Ă , semifiniți , - te , adj . Care este în curs de prelucrare definitivă pentru a fi comercializat . - Semi - + finit ( după fr . semi -

 

SEMIPORȚELAN

SEMIPORȚELÁN , semiporțelanuri , s . n . Produs ceramic intermediar între gresia ceramică fină și porțelan , întrebuințat la fabricarea pieselor pentru instalații sanitare . - Semi - +

 

SFÂRȘIT

SFÂRȘÍT^2 , - Ă , sfârșiți , - te , adj . 1. Care a fost dus până la capăt ; terminat . 2. Care a fost epuizat , consumat . 3. Istovit peste măsură , cu puterile sleite . - SFÂRȘÍT^1 s . n . 1. Faptul de a ( se ) sfârși ; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva ; moment final ; fine . 2. Moarte . 3. ( Înv . ) Scop , țintă . [ Var . : ( reg . ) fârșít s .

 

SOLĂ

SÓLĂ^2 , sole , s . f . Nume dat mai multor specii de pești marini plați , ovali , acoperiți cu solzi fini , care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor , la mică adâncime ( Solea ) . SÓLĂ^1 , sole , s . f . Porțiune de teren cultivată cu aceeași plantă , în cadrul unui

 

STOPAT

STOPÁT^2 , - Ă , stopați , - te , adj . ( Despre țesături rupte sau rărite ) Reparat prin țesere fină . - V. stopa ^2 . STOPÁT^1 s . n . Faptul de a stopa ^1 ; stopare ^1 . - V. stopa ^

 

STRĂLUC

... STRĂLÚC , străluci , s . m . Insectă din ordinul coleopterelor , de culoare verde sau roșcată , cu luciu metalic specific , cu aripile albastre - verzui , fin

 

STRĂVEZIU

STRĂVEZÍU , - ÍE , străvezii , adj . 1. Care permite razelor de lumină să străbată prin el ; prin care se văd ( clar ) obiectele ; transparent . 2. ( Despre oameni ) Cu pielea ( obrajilor ) subțire , fină , palidă . 3. Fig . ( Adesea adverbial ) A cărui sens ascuns , neexprimat direct , poate fi înțeles cu ușurință ; evident . - Străvedea + suf . -

 

STRIAȚIE

STRIÁȚIE , striații , s . f . Fiecare dintre dungile fine , paralele , care se observă pe anumite corpuri , scoase în relief , săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită ; ( cu sens colectiv ) sistem format din astfel de dungi . [ Pr . : stri - a - . - Var . : striațiúne s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>