Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSIDERAT
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 303 pentru CONSIDERAT.
MASCÓTĂ , mascote , s . f . 1. Ființă sau lucru considerate ca purtătoare de noroc ; amuletă , talisman . 2. Numele unei prăjituri de
MATÉRIE , materii , s . f . 1. ( În filozofia materialistă ) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există ; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta ; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități . 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte ; obiect , corp , element considerat din punctul de vedere al compoziției sale . 3. Domeniu de cunoaștere , de cercetare etc . ; problemă , chestiune . 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu ( în
MEȘTEȘÚG , meșteșuguri , s . n . I. 1. Meserie ; p . gener . profesiune , ocupație , îndeletnicire ; meșteșugărie . 2. Ramură , disciplină ( a științei , a artei ) ; știință , artă , considerate ca discipline . 3. Pricepere , îndemânare , abilitate , talent . 4. Acțiune făcută ( în ascuns ) cu dibăcie , cu viclenie , în vederea atingerii unui scop ; procedeu , sistem ( ingenios , viclean ) . II. ( Înv . și pop . ; concr . ) 1. Unealtă , instrument . 2. Dispozitiv al unui obiect ; parte componentă ( cu rol activ ) a unui sistem ;
MÉLIȚĂ , melițe , s . f . 1. Unealtă primitivă de lemn , folosită în industria casnică pentru melițare ; zdrobitor . 2. Fig . ( Fam . și depr . ) Gură ( considerată ca organ al
MÉMBRU , - Ă , membri , - e , subst . 1. S . n . ( Adesea la pl . ) Fiecare dintre părțile exterioare , articulate ale trupului omului sau animalului , care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație ; mădular . 2. S . m . și f . Persoană care face parte dintr - o colectivitate ( organizată ) ; fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr - o grupare sau o organizație socială , politică etc . , considerată în raport cu acestea ; mădular . 3. S . m . Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice ; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții . 4. S . n . Fiecare dintre părțile unei propoziții , fraze sau
MEZALIÁNȚĂ , mezalianțe , s . f . Căsătorie cu o persoană de condiție socială considerată inferioară . [ Pr . : - li -
MIJLOCÍU , - ÍE , mijlocii , adj . 1. Care se găsește la mijlocul unei linii , al unei suprafețe , al unui spațiu etc . 2. ( Adesea substantivat ) Care este al doilea dintre mai mulți frați , considerat în raport cu aceștia ; mezin . 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea , calitatea , valoarea etc . ; de mijloc , potrivit , mediu ^2 . 4. ( Sport ; în sintagmele ) Categorie mijlocie ( mare ) ( și substantivat , f . ) = categorie de greutate la box , lupte și haltere , situată între semimijlocie și semigrea . Categorie mijlocie ( mică ) ( și substantivat f . ) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte . - Mijloc + suf . -
MISTÉR^1 , mistere , s . n . 1. Ceea ce este ( încă ) necunoscut , neînțeles sau descoperit ; taină ; secret . 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești . 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați . 4. ( La pl . ) Lucrare dramatică specifică evului mediu , cu caracter religios sau laic , reprezentată cu prilejul unor sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar ; domn . - Cuv .
MOÁȘTE s . f . pl . ( În religia creștină ) Rămășițele mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă ; p . ext . veșmânt , parte de veșmânt sau orice alt obiect care a aparținut unei astfel de persoane ( și căreia i se atribuie puteri
MONOGENÍSM s . n . Teorie antropologică care consideră că specia umană are origine
MONUMÉNT , monumente , s . n . 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile ; p . ext . construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare . 2. ( În sintagma ) Monument al naturii = plantă , animal , formațiune naturală , teritoriu etc . de mare însemnătate științifică sau estetică , considerate bunuri naționale , ocrotite prin lege și conservate pentru