Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANTIC

 Rezultatele 171 - 179 din aproximativ 179 pentru ANTIC.

TOPIC

TÓPIC , - Ă , topici , - ce , s . f . , s . n . , adj . I. S . f . 1. ( Lingv . ) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază . 2. ( La pl . ; în retorica antică ) Argumente de natură generală , aplicabile în toate cazurile analoage ; locuri comune . II. Adj . 1. Care aparține topicii ( I ) , privitor la topică . 2. ( Despre nume ) Care denumește locuri , localități . III. S . n . , adj . ( Medicament ) aplicat local ,

 

TRIERĂ

TRIÉRĂ , triere , s . f . ( În Grecia antică ) Triremă . [ Pr . : tri -

 

TRIMETRU

... TRIMÉTRU , trimetre , s . n . ( Lit . ) Vers antic

 

TRIUMF

TRIÚMF , triumfuri , s . n . 1. ( În Roma antică ) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor , pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori , căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război , reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului . 2. Victorie , biruință de mare prestigiu ; fig . succes moral , reușită , izbândă deosebită . [ Pr . : tri -

 

TRIUMVIR

TRIUMVÍR , triumviri , s . m . ( În Roma antică ) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului . [ Pr . : tri -

 

TRIUMVIRAT

TRIUMVIRÁT , triumvirate , s . n . ( În Roma antică ) Formă de conducere politică reprezentând alianța a trei conducători politici și militari ; persoanele care dețineau această conducere . [ Pr . : tri -

 

TROHEU

TROHÉU , trohei , s . m . Picior de vers alcătuit dintr - o silabă lungă și una scurtă ( în metrica poeziei antice ) sau dintr - o silabă accentuată și una neaccentuată ( în poezia

 

TROIAN

TROIÁN^2 , - Ă , troieni , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține Troiei , privitor la Troia , din ( sau de la ) Troia . 2. S . m . și f . Locuitor al Troiei . [ Pr . : tro - ian ] - Troia ( n . pr . ) + suf . - ean . TROIÁN^1 , troiene , s . n . 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune ; nămete . 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice , constând dintr - un dig lung de pământ , cu șanț de apărare . [ Pr . : tro - ian ] - Probabil din sl .

 

ZOOLATRIE

ZOOLATRÍE s . f . Religie primitivă bazată pe divinizarea animalelor ; cult al animalelor în diverse religii

 

<<< Anterioarele