Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACEȘTIA
Rezultatele 1621 - 1630 din aproximativ 2191 pentru ACEȘTIA.
POSTEMINESCIÁN , - Ă , posteminescieni , - e , adj . Referitor la perioada care a urmat imediat epocii eminesciene , care aparține acestei perioade . [ Pr . : - ci - an ] - Post ^1 - +
POSTPÚNERE , postpuneri , s . f . Procedeu sau fenomen gramatical prin care anumite părți de vorbire cu rol de determinant se plasează în frază după părțile de vorbire pe care le determină ( uneori făcând corp comun cu acestea ) ; postpoziție . - V.
POTENȚIÁL , - Ă , potențiali , - e , ( I ) adj . , potențiale , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care are în sine toate condițiile esențiale pentru realizare , care există ca posibilitate , care există în mod virtual . 2. ( Gram . ; despre moduri , propoziții etc . ) Care prezintă o acțiune posibilă , fără să precizeze dacă se realizează sau nu . II. S . n . 1. Mărime fizică a cărei variație în spațiu și timp caracterizează un câmp fizic și permite determinarea acestuia . 2. ( Astron . ; în sintagma ) Potențial terestru = geopotențial . 3. ( Biol . ; în sintagma ) Potențial de înmulțire = capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi ( foarte ) prolifice . 4. Capacitate de muncă , de producție , de acțiune ; randamentul calitativ și cantitativ al unei munci ; p . ext . forță , putere . [ Pr . : - ți -
POTÍR , potire , s . n . 1. Cupă de metal ( prețios ) cu gura largă ( și cu marginile răsfrânte ) ; p . ext . conținutul acestei cupe . 2. P . anal . Parte a unei flori alcătuită din corolă și
POTNÓG , potnogi , s . m . Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut , pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele ; tălpig , iapă ; p . ext . sfoara cu care se leagă aceste
POTROÁCĂ , potroace , s . f . 1. ( La pl . ) Ciorbă din măruntaie de pasăre , acrită cu borș sau cu zeamă de varză ; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă . 2. Mâncare foarte sărată . 3. ( Bot . ; reg . ) Țintaură . [ Var . : potróc s .
POVÁRNĂ , poverne , s . f . ( Reg . ) Instalație rudimentară pentru fabricat rachiu sau spirt ; velniță ; p . restr . cazan în care se fabrică spirt sau rachiu ; clădire în care se află această
PRÂSNÉL , prâsnele , s . n . 1. Jucărie mică făcută din lemn , din os , din metal , cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană ; titirez , sfârlează . 2. Capătul ( conic ) inferior al fusului de tors , care face ca fusul să se învârtească mai ușor . 3. Partea interioară a fusului morii , fixată într - una din pietrele acesteia . [ Var . : prisnél s . n . ] - Pristen ( reg . " prâsnel " < bg . ) + suf . -
... diverse întrebuințări ( tehnice ) . 3. Bară de lemn , de bambus , de fibre sintetice , de metal , folosită în atletism la săritura în înălțime ; probă atletică practicată cu acest instrument . 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi , echivalentă cu circa 5 - 7 metri ; veche unitate de măsură pentru suprafețe , egală cu circa 180 - 210 ...
PRĂVÁL , prăvaluri , s . n . 1. Depresiune naturală ( puțin adâncă ) care face legătura între bălți sau între acestea și râuri ; spec . gârlă din regiunea inundabilă a Dunării . 2. ( Reg . ) Porțiune pe cursul unui râu , al unui pârâu etc . , unde apa curge foarte repede ( formând o cascadă mică ) . 3. ( Reg . ) Povârniș , pantă ( 1 ) , coastă . [ Pl . și : prăvale . - Var . : privál s .
PRAG , praguri , s . f . 1. Partea de jos , orizontală , a unui toc de ușă sau a unei porți , puțin mai ridicată de la pământ , peste care se trece la intrare și ieșire . 2. Ușă , poartă ; p . ext . casă , locuință ; cămin , familie . 3. Fig . Început al unei situații noi , limită care desparte două situații , perioade etc . diferite . În pragul verii . 4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare ; banc de depuneri format de materialele transportate de apă ; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin . 5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn , care intră într - o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta , pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta . 6. ( Fiz . ) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat , deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece . 7. Bucățică de lemn ( de abanos ) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină