Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂ

 Rezultatele 1611 - 1620 din aproximativ 3497 pentru FĂ.

FRAZA

... FRAZÁ , frazez , vb . I . Intranz . ( Muz . ) A scoate în evidență , la executarea unei bucăți , ritmul frazei muzicale ; a face

 

FREGATĂ

... zvelte , cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari , care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești ( Fregata ) ; pasăre care face

 

FRICȚIONA

... FRICȚIONÁ , fricționez , vb . I . Tranz . A face

 

FRIGE

... expunere directă la acțiunea focului ( în frigare , pe grătar etc . ) ; p . ext . a prăji în tigaie . 2. Tranz . și refl . A face să sufere sau a suferi o durere vie , o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte ; a ( se ...

 

FRINGILID

... FRINGILÍD , fringilide , s . n . ( La pl . ) Familie de păsări cântătoare cu cioc conic și scurt ; ( și la sg . ) pasăre care face

 

FRONT

... comune pentru realizarea unui scop ; p . ext . sectorul unde se duce o astfel de luptă . 4. Porțiune dintr - un zăcământ de substanțe minerale unde se face tăierea rocilor , a minereurilor sau a cărbunilor . 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu ...

 

FRONTIERĂ

FRONTIÉRĂ , frontiere , s . f . Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său ; graniță , hotar . [ Pr . : - ti - e - . - Var . : ( înv . ) fruntárie s .

 

FRUNZAR

FRUNZÁR , frunzare , s . n . 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe . 2. Umbrar făcut din crengi bogate . 3. Frunze uscate , servind ca așternut sau nutreț pentru vite . [ Pl . și ( m . ) frunzari ] - Frunză + suf . -

 

FUȘERI

... FUȘERÍ , fușeresc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) 1. A răscoli ( 1 ) . 2. A face

 

FUȘTAȘ

FUȘTÁȘ , fuștași , s . m . ( În Țară Românească și în Moldova ) Soldat înarmat cu o fuște , care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec . XIX ; lăncier . - Fuște + suf . -

 

FUITUIALĂ

FUITUIÁLĂ , fuituieli , s . f . 1. ( Înv . și reg . ) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină . 2. ( Înv . ) Umplutură făcută din câlți , cârpe , hârtie , care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere . [ Pr . : - tu - ia - . - Var . : fultuiálă s . f . ] - Fuitui ( reg . " a îndesa " < magh . ) + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>