Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru V. THAT
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 11397 pentru V. THAT.
VÂNĂTORÉSC , - EÁSCĂ , vânătorești , adj . Care aparține vânătorii sau vânătorului , privitor la vânătoare sau la vânător . - Vânător + suf . -
VÂNĂTORÍE s . f . ( Rar ) Vânătoare ; p . ext . îndeletnicirea de vânător . - Vânător + suf . -
VÂNĂTORÍME s . f . Mulțime de vânători ; totalitatea vânătorilor . - Vânător + suf . -
VÂNJOȘÁ , vânjoșez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A face vânjos , a întări , a fortifica
VÂNJOȘÉNIE , vânjoșenii , s . f . Putere fizică ; forță , tărie , vânjoșie . - Vânjos + suf . -
VÂNTIȘÓR s . n . Vântuleț . - Vânt + suf . -
VÂNTOÁICĂ s . f . ( În superstiții ) Duh rău , care dezlănțuie furtuni . - Vânt + suf . -
VÂNTUȘÓR , vântușoare , s . n . ( Rar ) Vântuleț . - Vânt + suf . -
VÂNTULÉȚ , vântulețe , s . n . Diminutiv al lui vânt ; vânticel , vântișor , vânturel , vântușor . - Vânt + suf . -
VÂNTURĂTOÁRE , vânturători , s . f . 1. Mașină agricolă de sortat , care curăță semințele de impurități printr - un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site . 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor . - Vântura + suf . -
VÂNZĂTÓR , - OÁRE , vânzători , - oare , s . m . și f . 1. Persoană fizică sau juridică care vinde ceva ( ocazional sau permanent ) . 2. Fig . ( Adesea adjectival ) Trădător , înșelător . - Vinde + suf . -