Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POPORULUI
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 188 pentru POPORULUI.
... de bază a Rusiei , Ucrainei , Bielorusiei , Poloniei , Bulgariei , Cehiei , Slovaciei , Serbiei etc . sau care este originară de acolo ; slavon ( 1 ) ; ( la m . pl . ) popor
SLAVÍSTICĂ s . f . Totalitatea disciplinelor care studiază limba , literatura , cultura , istoria și felul de viață al popoarelor
SLAVOFÓB , - Ă , slavofobi , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care este potrivnic slavilor . 2. S . m . și f . Adversar al apropierii culturale , economice și politice de popoarele și statele
... slavonisme , ( 1 ) s . n . 1. Element de limbă de origine slavonă pătruns în altă limbă ( și neasimilat ) . 2. Influență slavonă asupra limbii , literaturii , culturii unui popor
... SOCIALIZÁ , socializez , vb . I . Tranz . A trece în proprietatea întregului popor principalele mijloace de producție sau alte bunuri aflate în proprietate privată . 2. Refl . ( Despre muncă , producție ) A dobândi un caracter social datorită dezvoltării ...
... mijloacelor lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic . 2. Ansamblul particularităților de manifestare specifice unui popor , unei colectivități sau unui individ . 3. Fiecare dintre cele două principale sisteme de calculare a timpului calendaristic , între care există o diferență de ...
... SUBJUGÁ , subjug , vb . I . Tranz . 1. A supune o țară , un popor ( prin forța armelor ) ; a robi , a cuceri . 2. A pune în dependență ( economică , politică etc . ) față de cineva , a ...
... SUFLÁRE , suflări , s . f . 1. Acțiunea de a sufla și rezultatul ei . 2. Ființă , viețuitoare ; p . ext . oameni , lume , popor
SVÁSTICĂ , svastici , s . f . Obiect în formă de cruce cu brațe egale , îndoite la capăt în unghi drept , servind ca simbol religios la unele popoare orientale ; cruce
TEOGONÍE , teogonii , s . f . Totalitatea miturilor privind originea zeilor și genealogia lor ; totalitatea zeilor care , având aceeași origine , alcătuiesc mitologia unor popoare vechi . [ Pr . : te -
TESTAMÉNT , testamente , s . n . 1. Act juridic unilateral , revocabil cât timp testatorul este în viață , prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a - i fi împlinite după moarte , mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale . 2. ( În sintagmele ) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu ( până la nașterea lui Cristos ) . Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase ( de după nașterea lui