Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTA

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 955 pentru PLANTA.

ARIE

ÁRIE^1 , arii , s . f . 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele ; arman . 2. Suprafață de teren sau platformă pe care se așează cărămizile la uscat , se montează unele elemente de construcții , se prepară betonul etc . ÁRIE^2 , arii , s . f . 1. ( Mat . ) Măsură a unei suprafețe ( exprimată în valori numerice ) . Aria cercului . 2. ( Suprafață , teritoriu considerat ca ) zonă de răspândire a unui fenomen , a unui grup de plante sau de animale etc . ÁRIE^3 , arii , s . f . Compoziție muzicală vocală ( cu acompaniament de orchestră , de pian etc . ) care face parte dintr - o operă , operetă

 

ASEXUAT

ASEXUÁT , - Ă , asexuați , - te , adj . ( Despre plante și animale ) Care nu are caractere de apartenență la unul dintre

 

ASIMILAȚIE

ASIMILÁȚIE , asimilații , s . f . 1. ( Fiziol . ) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia . 2. ( În sintagma ) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează ( cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă ) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen . 3. ( Fon . ) Modificare a unui sunet sub influența altuia , aflat în

 

ASOCIAȚIE

ASOCIÁȚIE , asociații , s . f . 1. Grupare de persoane creată pentru a atinge un scop comun și organizată pe baza unui statut . 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață . 3. Grupare de molecule , de stele etc . cu însușiri comune . Asociație moleculară . 4. Proprietate a psihicului de a lega între ele mai multe imagini senzoriale , idei etc . , apariția unei reprezentări atrăgând în conștiință o altă reprezentare asemănătoare sau întâlnită anterior ; legătură între reprezentări , idei etc . pe baza acestei proprietăți . [ Pr . : - ci -

 

AUTOÎNSĂMÂNȚARE

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE , autoînsămânțări , s . f . ( Bot . ) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - +

 

AUTOFECUNDARE

AUTOFECUNDÁRE , autofecundări , s . f . ( La unele plante și specii inferioare de animale ) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + fecundare ( după fr .

 

AUTOGAMIE

AUTOGAMÍE s . f . Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare . [ Pr . : a -

 

AUTOLIZĂ

AUTOLÍZĂ , autolize , s . f . ( Biol . ) Dezintegrare a celulelor și a țesuturilor din plante și din animale sub acțiunea enzimelor proprii . [ Pr : a -

 

AUXINĂ

AUXÍNĂ , auxine , s . f . Substanță hormonală vegetală care condiționează creșterea plantelor . [ Pr . : a -

 

AXILĂ

AXÍLĂ , axile , s . f . 1. ( Anat . ) Subsuoară . 2. Loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunzele cu

 

BĂȚOS

BĂȚÓS , - OÁSĂ , bățoși , - oase , adj . 1. Drept , țeapăn , rigid ca un băț . 2. ( Despre plante ) Cu tulpina lemnoasă . - Băț + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>