Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERIOADĂ

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 276 pentru PERIOADĂ.

NEOGREC

NEOGRÉC , - EÁCĂ , neogreci , - ce , adj . 1. ( În sintagma ) Limba neogreacă ( și substantivat , f . ) = limba greacă din perioada modernă , începând din sec . XVI până în zilele noastre ; greaca modernă . 2. Care se referă la limba neogreacă ( 1 ) , care ține de limba neogreacă , propriu limbii neogrecești sau , p . ext . , poporului grec modern sau Greciei moderne ; neogrecesc . Influența neogreacă . [ Pr . : ne -

 

NEOLITIC

... NEOLÍTIC , - Ă , neolitici , - ce , adj . 1. S . n . Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor , caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și ...

 

NEPERMANENT

... NEPERMANÉNT , - Ă , nepermanenți , - te , adj . Care nu are caracter permanent ; care funcționează o perioadă

 

NUBILITATE

... NUBILITÁTE s . f . ( Livr . ) Perioadă

 

NUPȚIALITATE

... NUPȚIALITÁTE s . f . ( Rar ) Actul căsătoriei ; numărul de căsătorii pe o perioadă

 

OBSTETRIC

OBSTÉTRIC , - Ă , obstetrici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține obstetricii , privitor la obstetrică , de obstetrică ; obstetrical . 2. S . f . Ramură a chirurgiei care se ocupă cu fiziologia și patologia sarcinii și a nașterii , precum și cu asistența în timpul nașterii și în perioada de

 

OLIGOCEN

OLIGOCÉN , - Ă , oligoceni , - e s . n . , adj . 1. S . n . Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului , caracterizată prin numuliți , lamelibranhiate , gasteropode , echinide , mamifere etc . 2. Adj . Care se referă la oligocen ( 1 ) sau la formațiile din această

 

ORTODOXISM

ORTODOXÍSM s . n . 1. Religia creștină ortodoxă . 2. Calitatea de a fi ortodox ( 2 ) . 3. Doctrină literară și ideologică românească din perioada interbelică ; înclinare spre cultivarea temelor și motivelor religioase ortodoxe . - Ortodox + suf . -

 

OUĂTOARE

OUĂTOÁRE , ouătoare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre păsări ) Care produce ( multe ) ouă . 2. S . f . Găină aflată în perioada de producere a ouălor . [ Pr . : o - uă - ] - Oua + suf . -

 

PĂTRAR

... Fiecare dintre cele două faze ale lunii când aceasta , aflându - se în creștere sau în descreștere , apare luminată numai pe jumătate ( în formă de semicerc ) ; perioadă

 

PALEOCLIMATOLOGIE

PALEOCLIMATOLOGÍE s . f . Disciplină care se ocupă cu studiul variațiilor climei în decursul perioadelor geologice . [ Pr . : - le -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>