Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru N
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 12947 pentru N.
NĂSCOCEÁLĂ , născoceli , s . f . ( Rar ) Născocire . - Născoci + suf . -
NĂSCOCITÚRĂ , născocituri , s . f . ( Rar ) Ceea ce născocește cineva ; plăsmuire . - Născoci + suf . -
NĂSTĂVÍ , năstăvesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . ) A conduce , a îndruma , a sfătui , a
NĂSTÁȘNIC , - Ă , năstașnici , - ce , adj . ( Reg . ) Vioi , zburdalnic , neastâmpărat . - Et .
NĂSTRÁPĂ , năstrape , s . f . ( Înv . și pop . ) 1. Vas ( de băut ) ; cană ; potir , cupă . 2. Cantitate de lichid cuprinsă într - o năstrapă (
NĂSTRÚȘNIC , - Ă , năstrușnici , - ce , adj . 1. Care iese din comun ; neobișnuit , ciudat , bizar . 2. Care depășește cu mult ( prin proporții , intensitate , calitate etc . ) limitele obișnuite ; extraordinar , strașnic ,
NĂSTRUȘNICÍE , năstrușnicii , s . f . Faptă , idee , comportare etc . năstrușnică ( 1 ) ; ciudățenie . - Năstrușnic + suf . -
NĂSTURĂRÍE , năsturării , s . f . ( Rar ) Atelier în care se fac nasturi ; magazin în care se vând nasturi . - Nasture + suf . -
NĂSTURÁȘ , năsturași , s . m . Năsturel ( 1 ) . - Nasture + suf . -
NĂTÂNGÍ , nătângesc , vb . IV . Refl . . 1. ( Rar ) A deveni nătâng ( 1 ) ; a se prosti , a se tâmpi . 2. ( Pop . ) A se încăpățâna , a se îndărătnici ; a se îndârji , a se înverșuna . - V.
NĂTÂNGÍE , nătângii , s . f . 1. Lipsă de inteligență , de pricepre ; p . ext . faptă , vorbă , atitudine de om nătâng ( 1 ) ; neghiobie , prostie . 2. Îndărătnicie , încăpățânare . - Nătâng + suf . -