Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTERNĂ
Rezultatele 161 - 169 din aproximativ 169 pentru INTERNĂ.
TACHÉT , tacheți , s . m . Piesă metalică scurtă care se montează într - un motor cu ardere internă , pentru a împiedica uzura supapei de
TIMPÁN , timpane , s . n . 1. ( Anat . ) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie , transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă . 2. Instrument muzical de percuție , asemănător cu toba , dar care poate fi acordat ; paucă . 3. ( Arhit . ) Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi , situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei
TÍMUS s . n . Glandă cu secreție internă , așezată în partea superioară a toracelui , care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai
TRIÚNGHI , triunghiuri , s . n . 1. Poligon format din trei laturi care se întâlnesc două câte două și formează trei unghiuri interne . 2. Grup de trei ( sau de mai multe ) ființe sau lucruri ale căror puncte de așezare , dacă ar fi unite prin linii , ar reprezenta vârfurile unui poligon cu trei laturi . 3. ( Muz . ) Trianglu . - Tri - + unghi ( după fr .
... TUȘÉU , tușeuri , s . n . 1. Palpare a unui organ anatomic , intern sau a unei cavități anatomice naturale , spre a constata starea lor ; metodă de investigarea unei cavități naturale . 2. Felul în care ...
URÉCHE , urechi , s . f . I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului , așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor , alcătuite dintr - o parte externă , una mijlocie și una internă . 2. Fig . Facultatea de a auzi ; simțul auzului ; auz . II. ( Pop . ) Organul respirator al peștilor ; branhie . III. P . anal . 1. Gaura acului ( prin care se petrece ața sau sfoara ) . 2. Cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor , cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior . 3. Toartă ; inel , belciug . 4. ( La pl . ) Porțiune ieșită în afară dintr - o lucrare de zidărie , amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă , pentru a susține un ornament
VĂTĂMĂTÚRĂ , vătămături , s . f . ( Pop . ) Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute ( hernie , colici , pelagră etc . ) . - Vătăma + suf . -
VESTIBÚL , vestibuluri , s . n . 1. ( Livr . ) Antreu . 2. Prima cavitate a urechii interne . [ Acc . și : vestíbul . - Pl . și :
VÓRNIC , vornici , s . m . 1. ( În evul mediu , în țările românești ) Mare dregător la curtea domnească , însărcinat cu supravegherea curții , cu conducerea treburilor interne ale țării , având și atribuții judecătorești . 2. ( Înv . ) Primar al unui sat sau al unui târg . 3. Vornicel (