Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru H
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 192 pentru H.
HÂRȚĂ s . f . V .
HÂRȚOÁGĂ , hârțoage , s . f . ( Depr . ) Hârtie scrisă , document , act ( vechi sau fără valoare ) . [ Var . : hârțog s .
HÂRCÂIÁLĂ , hârcâieli , s . f . Hârâială . [ Pr . : - câ - ia - ] - Hârcâi + suf . -
HÂRDĂIÁȘ , hârdăiașe , s . n . Diminutiv al lui hârdău . [ Pr . : - dă - iaș ] - Hârdău + suf . -
HÂRJÂITÚRĂ , hârjâituri , s . f . V .
HÂRTIÚȚĂ , hârtiuțe , s . f . Diminutiv al lui hârtie ( 2 ) ; hârtioară . [ Pr . : - ti - u - ] - Hârtie + suf . -
HĂȚÁȘ^2 , hățașuri ( hățașe ) , s . n . ( Reg . ) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure . 2. Drum râpos , abrupt , cu coaste repezi . - Et . nec . HĂȚÁȘ^1 , hățași , s . m . Cal care se mână cu ajutorul hățurilor , înhămat alături de un lăturaș . - Hăț ^1 + suf . -
HĂȚÍȘ , hățișuri , s . n . Loc plin cu mărăcini , cu arbuști spinoși etc . , desiș greu de străbătut ; pădure mică foarte deasă , cu mulți lăstari tineri și arbuști ;
HĂDĂRĂU , hădăraie , s . n . Hădărag (
HĂINIȘOÁRĂ , hăinișoare , s . f . ( Rar ) Diminutiv al lui haină ; hăinuță . - Haină + suf . -
HĂINÚȚĂ , hăinuțe , s . f . Diminutiv al lui haină ; hăinișoară . - Haină + suf . -