Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOLOSI
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 2235 pentru FOLOSI.
ȘUGĂRÉL , șugărei , s . m . ( Reg . ) Numele mai multor plante erbacee din familia labiatelor , folosite în medicină ( Teucrium ) . - Șugar + suf . -
ȘURUBÁR , șurubari , s . m . 1. ( Reg . ) Meseriaș care face canele . 2. Epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri , șmecherii ; sforar . - Șurub + suf . -
ȚEÁPĂ , țepi , s . f . 1. Par lung și ascuțit la un capăt ( folosit în trecut ca instrument de supliciu ) ; p . restr . vârful unui astfel de par . 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor ; ( la pl . ) resturile tulpinilor unor păioase , rămase în pământ după ce plantele au fost cosite . 3. Ghimpe , așchiuță , spin . 4. ( La pl . ) Păr aspru , ghimpos care acoperă corpul unor
ȚICLÍNG , țiclinguri , s . n . Lamă de otel ( cu mâner ) , folosită la răzuirea parchetului . [ Var . : țiclínc s . n . , țiglínă s .
ȚÍGLĂ^2 , țigle , s . f . ( Reg . ) Vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt , în care se înfige carnea pentru a o frige ; frigare . ȚÍGLĂ^1 , țigle , s . f . Piesă de argilă arsă , de sticlă , de mortar , de ciment , în formă de placă , folosită la învelit
ȚÍNCVAIS s . n . Oxid de zinc , de culoare albă , folosit în vopsitorie și în industria cauciucului ; alb de
ȚÍNTĂ , ținte , s . f . I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite , folosit de cizmari , curelari , tapițeri etc . 2. ( Despre porumb ; în loc . adj . ) În ținte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat ; aproape copt . 3. Fig . Mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor ; stea , steluță . II. 1. Semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată ; p . ext . ochire , țintire . 2. Locul către care tinde să ajungă cineva . 3. Scop final , țel ,
ȚINTÁR , țintare , ( 1 ) s . n . țintari , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli ; moară . 2. S . m . ( Ornit . ) Inăriță . - Țintă + suf . -
ȚIPIRÍG^2 s . n . Clorură de amoniu ( folosită la cositorirea aramei , în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice ) . ȚIPIRÍG^1 s . m . ( Bot . ; regional )
ȚÍPLĂ , țiple , s . f . Membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau ( astăzi rar ) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești ; p . ext .
ȚÚȘCĂ^2 , țuști , s . f . ( Reg . ) Ardei mic , iute ; ciușcă . ȚÚȘCĂ^1 , țuști , s . f . 1. ( Și în sintagma oaie țușcă ) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană . 2. Basma răsucită și înnodată la unul din capete , folosită la un joc distractiv ; p . ext . jocul însuși . - Et .