Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUVÂNT
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 746 pentru CUVÂNT.
ACATAGRAFÍE , acatagrafii , s . f . Dispunere greșită a cuvintelor în
ACCENTUÁT , - Ă , accentuați , - te , adj . 1. ( Despre vocale , silabe , cuvinte ) Care poartă accentul , care este scos în relief . 2. Fig . Intensificat . 3. ( Indică modul de executare a unei bucăți muzicale ) Puternic , forzato . [ Pr . : - tu -
... ACCÉPȚIE , accepții , s . f . Înțeles , sens , valoare a unui cuvânt
ACOLÁDĂ , acolade , s . f . 1. Semn grafic în formă de arc , orizontal sau vertical , prin care se arată că mai multe cuvinte , formule , portative muzicale etc . sunt legate între ele . 2. Îmbrățișare sau lovitură ușoară care se dădea unui bărbat cu latul spadei ca semn al primirii lui în corpul cavalerilor
ACÓRD , acorduri , s . n . 1. Înțelegere , învoială , convenție etc . între două sau mai multe părți în vederea încheierii , modificării sau desființării unui act juridic . Expr . A fi de acord să . . . = a se învoi ( la ceva ) ; a aproba . A fi de acord ( cu cineva ) = a avea aceeași părere ( cu cineva ) . De acord ! = bine ! ne - am înțeles ! ( Pleonastic ) De comun acord = în perfectă înțelegere . 2. ( În sintagmele ) ( Plată sau salariu ) în acord = ( sistem de remunerare a muncii normate ) în raport cu rezultatele obținute . Acord progresiv = plata muncii în proporție crescândă , în raport cu depășirea normei . Muncă în acord = muncă normată retribuită în raport cu îndeplinirea normei . 3. Expresie gramaticală care stabilește concordanța ( în persoană , număr , gen sau caz a ) formei cuvintelor între care există raporturi sintactice . 4. ( Fiz . ) Egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate , sisteme fizice etc . ; sintonie . 5. ( Muz . ) Sonoritate rezultată din reunirea a cel puțin trei sunete , formând o
ACORDÁT , - Ă , acordați , - te , adj . ( Despre unele părți ale propoziției ) Pus în același caz , număr , gen sau persoană ca și cuvântul de care este legat printr - un raport de determinare . 2. ( Despre instrumente muzicale ) Care are tonurile în consonanță . 3. Dat , atribuit ; îngăduit , asigurat . - V.
... ACROSTÍH , acrostihuri , s . n . Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt
... ADAMÍT , - Ă , adamiți , - te , s . m . și f . Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului , ai cărei adepți , sub cuvânt
ADÍCĂ adv . 1. Și anume , cu alte cuvinte , va să zică ; adicălea , adicătelea . 2. La urma urmei , în definitiv ; mai bine
ADJURÁȚIE , adjurații , s . f . Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele " adjuro
ADVERBIÁL , - Ă , adverbiali , - e , adj . ( Despre cuvinte sau construcții gramaticale ) Care are valoare de adverb . [ Pr . : - bi -