Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELUI

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 294 pentru CELUI.

MOȚIUNE

MOȚIÚNE , moțiuni , s . f . 1. Hotărâre a unei adunări , aprobată prin vot , prin care aceasta își exprimă atitudinea , doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore . 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la feminine prin adăugarea unui sufix , pentru a exprima deosebirea de sex la oameni și la animale . [ Pr . : - ți -

 

MORMÂNT

MORMÂNT , morminte , s . n . Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați ; loc specia ] amenajat unde este înmormântat

 

MUȚENIE

... MUȚÉNIE , muțenii , s . f . 1. Stare a celui

 

NĂPASTĂ

NĂPÁSTĂ , năpaste , s . f . 1. Nenorocire mare ; pacoste , calamitate . 2. Învinuire nedreaptă , acuzație neîntemeiată ; calomnie . 3. ( Înv . ) Nedreptate , prigoană , persecuție . 4. ( Înv . ) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari . 5. ( Reg . ) Prostovol . [ Pl . și :

 

NĂUCIE

... NĂUCÍE s . f . ( Rar ) Faptul de a fi năuc ; starea celui

 

NARCISIC

... NARCÍSIC , - Ă , narcisici , - ce , adj . ( Livr . ) Propriu unui narcis ^1 , de narcis ^1 ; caracteristic celui

 

NATURALISM

NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei

 

NEÎNDUPLECARE

... NEÎNDUPLECÁRE s . f . Însușirea celui

 

NECAZ

... NECÁZ , necazuri , s . n . 1. Stare a celui necăjit ; supărare , mâhnire , tristețe , amărăciune ; suferință . 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală ; neajuns , neplăcere , impas ; ( la pl . ) încercări , greutăți . 3. Pornire ...

 

NECTAR

NECTÁR s . n . 1. Suc ( dulce ) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care , colectat de albine , este transformat în miere . 2. ( În mitologia greacă ) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă . 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe . Nectar de

 

NEDUMERIRE

... NEDUMERÍRE , nedumeriri , s . f . Starea celui

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>