Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.

DOLIHOCEFALIE

DOLIHOCEFALÍE s . f . Însușirea de a fi dolihocefal , faptul de a aparține tipului dolihocefal [ Var . : dolicocefalíe s .

 

DOMINANȚĂ

DOMINÁNȚĂ , dominanțe , s . f . Însușirea de a fi dominant ;

 

DULCEAȚĂ

DULCEÁȚĂ , dulcețuri , s . f . 1. Însușirea de a fi dulce ; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite ; p . ext . gust plăcut al unei mâncări sau băuturi . 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr . 3. Aliment extrem de gustos ; bunătate . 4. Fig . Calitatea de a fi plăcut ; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută . 5. Fig . Blândețe , bunătate , duioșie . [ Pl . și : dulceți ] - Dulce + suf . -

 

DURITATE

DURITÁTE , durități , s . f . 1. Calitatea , însușirea de a fi dur ^1 ( 1 ) , proprietate a unui material prin care se exprimă gradul de rezistență la zgâriere , străpungere , deformare . 2. Proprietatea unei ape de a conține săruri ( de calciu și magneziu ) peste limita admisă pentru o apă potabilă sau industrială . 3. ( Atitudine , gest , vorbă plină de ) asprime , severitate , violență ,

 

ECOTIP

ECOTÍP , ecotipuri , s . n . Grup de plante din aceeași specie , cu anumite însușiri ereditare proprii , formate în urma influenței unor condiții de

 

EDUCAȚIE

EDUCÁȚIE , educații , s . f . Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale , morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau , p . ext . , ale oamenilor , ale societății etc . ; rezultatul acestei activități pedagogice ; bună creștere , comportare civilizată în

 

EDUCABILITATE

EDUCABILITÁTE s . f . Însușirea de a fi educabil . - Educabil + suf . -

 

ELECTIVITATE

ELECTIVITÁTE s . f . Însușirea a ceea ce este

 

ELEVAȚIE

ELEVÁȚIE , elevații , s . f . 1. Reprezentare grafică , la o scară dată , a fețelor exterioare ale unei construcții , mașini etc . 2. Parte a unui zid , a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului . 3. Fig . Însușirea de a fi

 

ELOCVENȚĂ

ELOCVÉNȚĂ s . f . Însușirea de a fi elocvent ; arta de a vorbi frumos , emoționant ,

 

EMOTIVITATE

EMOTIVITÁTE s . f . Faptul de a se emoționa ușor ; stare emotivă ; însușirea de a fi emotiv ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>