Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 1571 - 1580 din aproximativ 8917 pentru UN.

DISCHINEZIE

DISCHINEZÍE , dischinezii , s . f . Greutate în mișcări a unei persoane sau la mișcarea unui

 

DISCIPLINĂ

DISCIPLÍNĂ , discipline , ( 2 ) s . f . 1. Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități . 2. Ramură a unei științe ; p . gener .

 

DISCRIMINARE

... DISCRIMINÁRE , discriminări , s . f . Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei . 1. Deosebire , distingere efectuată între mai multe elemente . 2. Politică prin care un

 

DISCUȚIE

DISCÚȚIE , discuții , s . f . 1. Schimb de păreri , de vederi ; convorbire , conversație . 2. Cercetare , analiză , examinare , dezbatere minuțioasă a . unei probleme , făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat . [ Var . : discuțiúne s .

 

DISCURSIVITATE

DISCURSIVITÁTE s . f . Caracterul discursiv ( 1 ) al unei idei , fraze , expuneri etc . : însușirea unei expuneri de a fi clară , explicită , de a se întemeia pe raționament . - Discursiv + suf . -

 

DISCUTA

... a sta de vorbă cu cineva despre ceva ; a conversa . 2. Tranz . A analiza , a examina o lucrare , un

 

DISFONIE

DISFONÍE , disfonii , s . f . ( Med . ) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale , ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși

 

DISFUNCȚIE

DISFÚNCȚIE , disfuncții , s . f . 1. ( Med . ) Tulburare a funcției unui organ , aparat sau sistem . 2. ( Tehn . ) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face

 

DISIMULA

DISIMULÁ , disimulez , vb . I . Tranz . A ascunde adevărata față a unui lucru , a unei situații etc . ( dându - i o aparență înșelătoare ) ; a camufla , a

 

DISPERSIE

DISPÉRSIE , dispersii , s . f . 1. Împrăștiere , răspândire , risipire . 2. ( Mat . ) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice . [ Var . ; dispersiúne s .

 

DISPUTĂ

DISPÚTĂ , dispute , s . f . 1. Discuție în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane ; controversă ; p . ext . ceartă . 2. Luptă pentru întâietate , pentru tranșarea în favoarea sa a unei rivalități ; spec . Întrecere sportivă ; desfășurare a unei întreceri

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>