Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 1561 - 1570 din aproximativ 8917 pentru UN.
DIÁVOL , diavoli , s . m . 1. Ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău ; drac , satana , demon , necuratul , aghiuță . 2. Fig . Nume dat unui copil sau , p . ext . unui om vioi , zglobiu , isteț sau obraznic ,
DICTÁ , dictez , vb . I . Tranz . 1. A pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze , ale unui text , pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai . 2. A impune ceva în mod categoric , a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții ; a
DIFERENȚIÁL , - Ă , diferențiali , - e , adj . , subst . I. Adj . Care face să se deosebească ; care diferențiază . II. 1. S . n . Complex de roți dințate care , angrenându - se , permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite . 2. S . f . ( Mat . ) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente ; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente . [ Pr . : - ți -
... s . f . 1. Împrăștierea în toate direcțiile a razelor unui fascicul de lumină , a undelor de radio etc . care trec printr - un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafață cu asperități . 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în ...
DIHOTOMÍE , dihotomii , s . f . 1. ( Log . ) Diviziune în două părți a unui concept , fără ca acesta să - și piardă înțelesul inițial . 2. Mod de ramificație a talului și a tulpinilor unor plante în două părți egale , care se împart la rândul lor în două părți egale etc . [ Var . : dicotomíe s .
DILATÓRIU , - IE , dilatorii , adj . ( Franțuzism ) Care provoacă sau tinde să provoace o întârziere , o amânare , o tărăgănare ( a unei acțiuni , a unui proces
DIMPREJÚRUL prep . Din jurul , din vecinătatea ( unei ființe sau unui lucru ) . - De ^4 +
... DIN prep . I. ( Cu sens local ) 1. ( Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva , unde se întâmplă ceva ) Oglinda din perete . 2. ( Introduce un complement care arată punctul de plecare ) A ieșit din casă . 3. ( Introduce un complement sau un atribut care arată originea , proveniența ) Medicament extras din plante . II. ( Cu sens temporal ) 1. ( Introduce un complement care arată momentul existenței , timpul când se petrece o acțiune ) Îl striga din mers . 2. ( Introduce un complement care indică punctul de plecare în timp ) Din tinerețe . III. ( Cu sens partitiv ) Dintre . Într - una din zile . IV. ( Introduce un complement de cauză ) A greșit din neglijență . V. ( Introduce un complement de mod ) Povestește din amintire . VI. ( Introduce un complement instrumental ) Bate din palme . VII. ( Construcția prepozițională indică materia din care este făcut un lucru ) Mămăligă din făină necernută . VIII. ( Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri . al unei schimbări ) Ei fac din noapte zi . IX. ( Pop . ; introduce un
... DÍPLOMĂ , diplome , s . f . 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane , un anumit titlu etc . 2. Act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs , prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta . 3. ( În evul mediu ) Act ...
... DIRÉCTOR^2 , - OÁRE , directori , - oare , s . m . și f . Persoană care conduce o întreprindere , o instituție , o publicație etc . sau un sector al acestora ; funcție deținută de această persoană . DIRECTÓR^1 , - OÁRE , directori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care dirijează sau conduce ceva , care indică direcția ...
DISCHINEZÍE , dischinezii , s . f . Greutate în mișcări a unei persoane sau la mișcarea unui