Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘI

 Rezultatele 15511 - 15520 din aproximativ 19299 pentru ȘI.

PRIVIGHITOR

... PRIVIGHITÓR , - OÁRE - OÁRE s . m . și

 

PRIVILEGIAT

... PRIVILEGIÁT , - Ă , privilegiați , - te , adj . , s . m . și

 

PRIVILEGIU

... obligații ( către stat ) , drept sau distincție socială care se acordă , în situații speciale , unei persoane , unui grup sau unei clase sociale ori , în feudalism , orașelor și

 

PRIVIRE

... PRIVÍRE , priviri , s . f . Acțiunea de a ( se ) privi și rezultatul ei . 1. Funcția organică a ochilor , văz ; mod de a privi , căutătură , uitătură . 2. Examinare , apreciere , considerare ( fugară , de ansamblu ...

 

PRIZĂ

... prinsă mingea la handbal , baschet , rugbi etc . ; mod în care atleții țin sulița sau prăjina , tenismenii racheta sau paleta . 10. ( La judo , lupte etc . ) Dezechilibrare și proiectare a adversarului . 11. ( Cin . ; în sintagma ) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea , asigurând veridicitatea interpretării actoricești ...

 

PRIZOMETRU

... PRIZOMÉTRU , prizometre , s . n . Aparat pentru determinarea începutului și

 

PRO

... PRO prep . ( Livr . ) 1. Pentru , în favoarea . . . , în sprijinul . . . 2. Element de compunere care înseamnă " pentru . . . " , " în favoarea . . . " și

 

PROȚĂPIRE

... PROȚĂPÍRE , proțăpiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) proțăpi și

 

PROȚAP

... PROȚÁP , proțapuri , s . n . 1. Prăjină groasă de lemn , bifurcată la un capăt , care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul ; rudă . 2. Prăjină cu vârful despicat , în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului , pe deasupra capetelor mulțimii ...

 

PROAȘCĂ

... PROÁȘCĂ , proaște , s . f . ( Pop . ) 1. Cantitate de apă , de noroi etc . care țâșnește de undeva și împroașcă . 2. ( În expr . ) A face ( sau a da ) proașca ( sau proașcă ) ( în , între sau prin . . . ) = a face prăpăd ...

 

PROBĂLUI

... PROBĂLUÍ , probăluiesc , vb . IV . Tranz . ( Înv . și reg . ) 1. A încerca , a căuta să facă , să realizeze ceva ; a face tentative . 2. A supune ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>