Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUPERIOR

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 380 pentru SUPERIOR.

EVOLUA

EVOLUÁ , evoluez , vb . I . Intranz . 1. A trece printr - o serie de transformări , prin diferite faze progresive , spre o treaptă superioară ; a se dezvolta ; a se transforma . 2. A se deplasa cu mișcări largi ( circulare ) . [ Pr . : - lu -

 

EVOLUAT

... EVOLUÁT , - Ă , evoluați , - te , adj . Care a ajuns , prin faze succesive , la un stadiu superior

 

EXARH

EXÁRH , exarhi , s . m . 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană . 2. ( În biserica ortodoxă , în trecut ) Demnitate bisericească , superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh , care se conferea , prin delegație , de către patriarhia din Constantinopol ; persoană care deținea această demnitate . 3. Organ de inspecție și de control al mănăstirilor dintr - o eparhie ; arhiereu din acest organ . [ Pr . : eg -

 

EXECUTIV

EXECUTÍV , - Ă , executivi , - e , adj . Care are sarcina de a executa dispozițiile organelor

 

EXOGIRĂ

... EXOGÍRĂ , exogire , s . f . Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele inegale și umboanele răsucite în spirală , existent în jurasicul superior

 

EXPECTORAȚIE

EXPECTORÁȚIE , expectorații , s . f . 1. Secreție a căilor respiratorii , eliminată prin tuse ; spută , flegmă . 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare ;

 

EXTRA-

... EXTRA - - Element de compunere care înseamnă : a ) " afară ( de ) " , " ( în ) afară " , " deosebit ( de ) " și care servește la formarea unor adjective ; b ) " superior

 

EXTRADOS

EXTRADÓS , extradosuri , s . n . 1. Suprafața exterioară convexă a unui arc sau a unei bolți . 2. Fața convexă a unei palete de turbină sau fața superioară a unei aripi de

 

EXTRAFIN

EXTRAFÍN , - Ă , extrafini , - e , adj . De o calitate superioară ; foarte fin , extraordinar de

 

FACULTATE

... s . f . 1. Capacitate , posibilitate , însușire morală sau intelectuală a cuiva ; aptitudine . 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior , condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele , pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într - un anumit domeniu ...

 

FALERN

FALÉRN s . n . Specie de vin de calitate superioară care se recolta odinioară din

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>