Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROATĂ
Rezultatele 151 - 158 din aproximativ 158 pentru ROATĂ.
TRĂSURÍCĂ , trăsurici , s . f . Diminutiv al lui trăsură ( 1 ) ; trăsură mică și ușoară ( cu două
TRICICLÉTĂ , triciclete , s . f . Vehicul ( pentru copii ) cu trei roți dispuse pe două osii paralele , pus în mișcare prin învârtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei ;
TROTINÉTĂ , trotinete , s . f . Mic vehicul pentru copii , compus dintr - o scândură dreptunghiulară montată pe două roți și articulată cu o bară perpendiculară pe ea , servind ca bară de direcție , și care se pune în mișcare prin împingerea cu un
VÂRTÉJ , vârtejuri , s . n . I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta , datorită unui obstacol ivit în cale , are o mișcare de rotație ; turbion , bulboană . vâltoare , vârticuș . 2. Vânt puternic , vijelios , care se învârtește cu viteză pe loc , ridicând în aer obiecte ușoare ( praf , hârtii , frunze uscate etc . ) 3. Mișcare ( amețitoare ) în cerc . 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile . II. Nume dat unor unelte care , atunci când funcționează , descriu o mișcare circulară : a ) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată , și care se învârtește cu ajutorul unei manivele , folosit pentru a scoate apă din puț , pământ din gropi etc . ; b ) ( reg . ) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata ; c ) încuietoare la ușă sau la poartă , compusă dintr - o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui ; d ) unealtă din lemn folosită pentru presat ( la teascul de stors struguri ) sau pentru strâns ( la masa dulgherului ) ; e ) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie , ciubere
VELOCIPÉD , velocipede , s . n . Veche bicicletă care avea roțile
... s . n . I. 1. Piesă de formă circulară din mecanismul unui autovehicul , cu ajutorul căreia se dă vehiculului direcția voită . 2. Piesă în formă de roată , cu ajutorul căreia se acționează un anumit mecanism al unei mașini . II. Fâșie de țesătură sau de dantelă încrețită sau plisată , care se aplică ca ...
... VOLÁNT^2 , - Ă , volanți , - te , adj . Desprins de o unitate , detașabil ; mobil . VOLÁNT^1 , volanți , s . m . 1. Piesă mare în formă de roată , de obicei foarte grea , montată pe arborele motor al unor mașini cu piston , care servește ca element de reglare a mișcării și de ...
ZBAT , zbaturi , s . n . Pală metalică sau din lemn , montată la periferia unei roți , care constituie propulsorul unei nave cu aburi destinate navigației pe ape interioare cu adâncime