Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN DOUA
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 1408 pentru IN DOUA.
INTERFERÉNȚĂ , interferențe , s . f . 1. Întâlnire , încrucișare , combinare a două sau mai multe fenomene , întâmplări , fapte etc . 2. Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două ( sau a mai multor ) mișcări vibratorii provenite din surse diferite ; intensificare ( sau slăbire reciprocă ) a intensității undelor prin suprapunerea
INTERLÍNIE , interlinii , s . f . Spațiu alb care se lasă între două rânduri de litere scrise sau tipărite , sau între două linii ale portativului
INTERLÚDIU , interludii , s . n . Episod muzical care face legătura între două momente mai importante ale unei opere muzicale ; p . ext . piesă muzicală care leagă între ele două momente ale unei lucrări
INTEROCEÁNIC , - Ă , interoceanici , - ce , adj . Care este între două oceane ; care leagă două
INTERSPÁȚIU , interspații , s . n . ( Rar ) Spațiu liber sau distanță între două obiecte , două piese etc . - Inter ^1 - +
INTERVOCÁLIC , - Ă , intervocalici , - ce , adj . ( Despre unul sau mai multe sunete ) Care se află între două vocale , dintre două
INTERZONÁL , - Ă , interzonali , - e , adj . Situat între două zone ; care are loc între două
IÓNIC^2 , - Ă , ionici , - ce , adj . Care aparține ionilor , care se referă la ioni . [ Pr . : i - o - ] IÓNIC^1 , - Ă , ionici , - ce , adj . , s . n . , s . m . 1. Adj . , s . n . ( Stil , ordin etc . arhitectonic ) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute . 2. Adj . ( Despre construcții sau elemente arhitectonice ) Care ține de ionic ^1 ( 1 ) , care se referă la ionic ^1 ; în stil ionic ^1 . 3. S . m . , adj . m . ( Picior de vers antic ) format din patru silabe , două lungi și două scurte . [ Pr . : i -
IZOLÁȚIE , izolații , s . f . Faptul de a izola ( 2 ) ; ( concr . ) strat de material izolant așezat între două medii sau între două sisteme
... de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți de apă . 2. Ferăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere , acționat de doi
JUMĂTÁTE , jumătăți , s . f . 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg ; parte dintr - un întreg divizat în două părți aproximativ egale . 2. Soție . 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp . 4. ( Eliptic ) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr - un litru sau dintr - un kilogram . 5. ( Reg . ) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce . [ Var . : ( fam . și reg . ) jumá , jumáte s . f . ] - Et .