Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru H

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 192 pentru H.

HÂȘÂI

HÂȘÂÍ , hâșâiesc , vb . IV . Tranz . A alunga o pasăre cu strigătul " hâș " . [ Var . : hâșăí , cășăí vb . IV ] - Hâș + suf . -

 

HÂNȚĂU

HÂNȚĂU , hânțaie , s . n . Bancă cu clește de fixare , asemănătoare cu scăunoaia , pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele . - Et .

 

HÂRÂIALĂ

HÂRÂIÁLĂ , hârâieli , s . f . Zgomot răgușit și hârâitor , produs de o respirație grea ; hârcâială , hârcâit , hârâitură ; tuse ( din piept ) . [ Pr . : - râ - ia - ] - Hârâi + suf . -

 

HÂRÂITURĂ

HÂRÂITÚRĂ , hârâituri , s . f . 1. Hârâială ; vorbire răgușită , însoțită de o respirație greoaie , de om bolnav . 2. Mârâit de câine . [ Pr . : - râ - i - ] - Hârâi + suf . -

 

HÂRȘÂI

HÂRȘÂÍ , hârșâi , vb . IV . 1. Intranz . A se freca de ceva , producând zgomot . 2. Refl . A se deprinde ( cu necazurile , cu nevoile ) ; a se hârsi . [ Var . : hârșií , hârjâí , hârșcâí vb . IV ] - Hârș + suf . -

 

HÂRȘÂIRE

HÂRȘÂÍRE , hârșâiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) hârșâi și rezultatul ei ; hârșâit , hârșâitură . [ Var . : hârșiíre s . f . ] - V.

 

HÂRȘÂIT

HÂRȘÂÍT s . n . Faptul de a ( se ) hârșâi ; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul ; hârșâire , hârșâitură . [ Var . : hârșiít , hârjâít , hârșcâít s . n . ] - V.

 

HÂRȘÂITURĂ

HÂRȘÂITÚRĂ , hârșâituri , s . f . 1. Tăietură însoțită de un zgomot caracteristic . 2. Hârșâit . [ Pr . : - șâ - i - . - Var . : hârșcâitúră , hârjâitúră s . f . ] - Hârșâi + suf . -

 

HÂRȘCÂIT

HÂRȘCÂÍT s . n . V .

 

HÂRȘCÂITURĂ

HÂRȘCÂITÚRĂ , hârșcâituri , s . f . V .

 

HÂRȚĂ

HÂRȚĂ s . f . V .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>