Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAPT

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 1909 pentru FAPT.

ȘTERSĂTURĂ

ȘTERSĂTÚRĂ , ștersături , s . f . Faptul de a șterge ; loc într - un text scris din care s - a șters ceva ; pasajul astfel suprimat ; ștersură . - Șters ^1 + suf . -

 

ȘTIINȚĂ

ȘTIÍNȚĂ , științe , s . f . I. 1. Faptul de a avea cunoștință ( de ceva ) , de a fi informat ; cunoaștere . 2. Conștiință . II. 1. Pregătire intelectuală , instrucție ; învățătură , erudiție . 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură , societate și gândire ; ansamblu de cunoștințe dintr - un anumit domeniu al

 

ȘTRECUIT

ȘTRECUÍT s . n . Faptul de a ștrecui ; ștrecuire . - V.

 

ȘUȘOTEALĂ

ȘUȘOTEÁLĂ , șușoteli , s . f . Faptul de a șușoti ; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește ; șușotit . [ Var . : șoșoteálă s . f . ] - Șușoti + suf . -

 

ȘUȘUIT

ȘUȘUÍT s . n . Faptul de a șușui ; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușuie ; șușuială , șușuitură . - V.

 

ȘUBREZIRE

ȘUBREZÍRE , șubreziri , s . f . Faptul de a ( se ) șubrezi . - V.

 

ȘUGUBINAR

ȘUGUBINÁR , șugubinari , s . m . ( În vechea organizare administrativă a țărilor române ) Persoană care cerceta și judeca faptele de omucidere , tâlhărie sau adulter și încasa de la vinovați amenzile la care aceștia erau supuși . - Șugubină + suf . -

 

ȘUGUIRE

ȘUGUÍRE , șuguiri , s . f . ( Reg . ) Faptul de a șugui ; Șuguială . - V.

 

ȘUIERAT

ȘUIERÁT^2 , - Ă , șuierați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Cu un timbru strident , ascuțit [ Pr . : șu - ie - ] - V. șuiera . ȘUIERÁT^1 , șuierături , s . n . Faptul de a șuiera ; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care șuieră . [ Pr . : șu - ie - ] - V.

 

ȘUTAT

ȘUTÁT s . n . Faptul de a șuta . - V.

 

ȚÂȘNITURĂ

ȚÂȘNITÚRĂ , țâșnituri ; s . f . Faptul de a țâșni : ( concr . ) ceea ce a țâșnit de undeva . - Țâșni + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>