Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTA

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 459 pentru CONSTA.

ECTAZIE

ECTAZÍE , ectazii , s . f . 1. Dilatare temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular . 2. Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă

 

EIDETISM

EIDETÍSM s . n . Anomalie întâlnită în special la copii , care constă în reprezentarea foarte vie a obiectelor văzute anterior , ca și cum acestea ar fi prezente . [ Pr . : e -

 

ELECTROȘOC

ELECTROȘÓC , electroșocuri , s . n . ( Med . ) Metodă de tratament care constă în trecerea curentului electric prin

 

ELECTROCORTICOGRAFIE

ELECTROCORTICOGRAFÍE s . f . Tehnică de studiere a activității electrice a scoarței cerebrale , care constă în aplicarea unor electrozi pe suprafața

 

ELIPSĂ

ELÍPSĂ , elipse , s . f . 1. Locul geometric al punctelor dintr - un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe , numite focare , este constantă . 2. ( Figură de stil care constă în ) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subînțeleg sau care nu sunt absolut necesare pentru înțelesul

 

EMONDAJ

EMONDÁJ , s . n . 1. Operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime ; emondare , emondație . 2. ( Med . ) Intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor

 

ENDOCARDITĂ

ENDOCARDÍTĂ , endocardite , s . f . Boală care constă în inflamarea endocardului datorită unor agenți virotici sau

 

ENTERITĂ

ENTERÍTĂ , enterite , s . f . Boală care constă în inflamare acută sau cronică a intestinului subțire , datorită infecțiilor , intoxicațiilor sau

 

ENTEROCOLITĂ

ENTEROCOLÍTĂ , enterocolite , s . f . Boală care constă în inflamația acută sau cronică a intestinului subțire și a celui gros , provocată de germeni

 

ENUMERAȚIE

ENUMERÁȚIE , enumerații , s . f . 1. Enumerare . 2. Figură de stil care constă în înșirarea unor argumente , fapte etc . privitoare la aceeași împrejurare sau

 

EPANALEPSĂ

EPANALÉPSĂ , epanalepse , s . f . Figură retorică constând în repetarea unuia sau mai multor cuvinte sau în reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau al

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>