Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLĂDIRE
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 205 pentru CLĂDIRE.
PLANTÓN , plantoane , s . n . Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare , executat de ostăși
PLÍNTĂ , plinte , s . f . 1. Piesă de lemn , de piatră , de mozaic , de material plastic etc . care se aplică la partea de jos a pereților unei încăperi pentru a - i apăra împotriva loviturilor și a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete . 2. Partea de jos a unei clădiri , a unei sobe , a unui zid , ieșită mai în afară și formând un mic soclu . 3. Bloc paralelipipedic de piatră sau de zidărie , pe care se reazemă o coloană sau un
PLÓMBĂ , plombe , s . f . 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară ; ( concr . ) material special alcătuit din amalgam , porțelan etc . , folosit pentru această lucrare . 2. Imobil construit în golul dintre alte două
PLOMBÁ , plombez , vb . I . Tranz . 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă , a pune o plombă . 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze . 3. A astupa gropile dintr - o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale , legate de obicei cu un liant
POÁRTĂ , porți , s . f . 1. Deschidere amenajată într - un zid , într - un gard etc . în care s - au prins cu balamale tăblii de lemn , de fier etc . pentru a permite accesul din interior în exterior și invers ; deschizătura împreună cu tăblița , cu balamalele etc . ; tăblia care închide deschizătura . 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri ; p . ext . casă , gospodărie . 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine . 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr - o bară orizontală ( de care se prinde o plasă ) , instalat pe terenurile de sport , în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive ( fotbal , handbal , hochei etc . ) . 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți ; pas , trecătoare , defileu . 6. ( Înv . ; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române ) Reședința , curtea sultanului sau a unui pașă ; p . ext . Imperiul
POD , poduri , s . n . I. 1. Construcție de lemn , de piatră , de beton , de metal etc . care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ , susținând o cale de comunicație terestră ( șosea sau cale ferată ) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial . 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod ( I 1 ) și care servește ca loc de lucru , ca element de protecție etc . ; spec . macara cu scheletul în formă de pod ( I 1 ) , pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților . 3. ( Înv . ) Puntea unei nave . 4. ( Înv . ) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile ; caldarâm : p . ext . stradă , uliță pavată cu scânduri . Podul Mogoșoaiei . 5. ( În practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de la încheietura cu antebrațul până la degete . 2. Lucrare protetică dentară , metalică sau mixtă , folosită ca metodă
... POLICLÍNIC , - Ă , policlinici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Instituție medicală de consultații și de tratament ambulatoriu , organizată teritorial și pe specialități ; clădire
POMÓSTE , pomoste , s . f . Ridicătură de pământ în regiunile inundabile , pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază , la adăpost de
POMOSTEÁLĂ , pomosteli , s . f . 1. ( Reg . ) Pământ bătătorit care umple golurile dintre temelie și podea la construcțiile țărănești și care , uneori , ține locul pardoselii . 2. Ridicătură de pământ în regiunile inundabile pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază . - Pomosti + suf . -
PORTÍC , porticuri , s . n . Galerie exterioară , mărginită de o colonadă , uneori cu arcade , care servește ca loc de adăpost sau de plimbare în jurul unei piețe , al unei clădiri etc . sau ca intrare monumentală într - un edificiu . [ Pl . și :
POSTELNICÍE s . f . 1. Demnitatea sau funcția de postelnic ; perioadă de timp în care cineva exercita această funcție . 2. Instituție condusă de un postelnic ( 1 ) ; ( mai târziu ) Ministerul Afacerilor Externe ; clădirea în care se afla această instituție . - Postelnic + suf . -