Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTER

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 790 pentru CARACTER.

CULT

... Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe ; instruit . 2. ( Despre manifestări ale oamenilor ) De care dă dovadă omul cult ( 1 ) ; care are caracter savant , cărturăresc . 3. ( În opoziție cu popular ; despre muzică , poezie , literatură etc . ) Creat de un autor instruit . CULT ^1 , culte , s . n . 1. Omagiu care ...

 

CURAJ

... Forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel ; îndrăzneală , fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor ; tărie de caracter

 

CURIER

... Factor poștal . 2. S . n . ( Înv . ) Corespondență care se trimite sau se primește deodată ; poștă . 3. S . n . ( Înv . ) Nume dat unor publicații periodice ( cu caracter

 

CURIOZITATE

CURIOZITÁTE , curiozități , ( 2 ) s . f . 1. Dorință de a cunoaște ( amănunțit ) ceva nou sau neobișnuit ; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit . 2. Caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe ; ( concr . ) lucru interesant care se întâlnește rar ; ciudățenie , raritate . [ Pr . : - ri -

 

CURSIV

CURSÍV , - Ă , cursivi , - e , adj . 1. ( Despre scriere sau vorbire ; adesea adverbial ) Curgător , ușor , fluent . 2. ( Despre caractere de tipar ) Care imită scrisul de mână , aplecat spre dreapta ;

 

CURSIVITATE

CURSIVITÁTE s . f . Caracterul curgător , fluent al vorbirii , al scrierii , al formării ideilor . - Cursiv + suf . -

 

CVARTAL

... Porțiune unitară dintr - o localitate , reprezentând o suprafață de teren străbătută de străzi pe care sunt construite locuințe , magazine sau alte clădiri , grădini etc . cu caracter

 

DACIADĂ

... DACIÁDĂ , daciade , s . f . Competiție sportivă românească , cu caracter

 

DACISM

... DACÍSM s . n . 1. ( Livr . ) Caracter

 

DECADENT

DECADÉNT , - Ă , decadenți , - te , adj . 1. Care se găsește în decadență , în declin . 2. Care prezintă caracterele decadentismului ; propriu

 

DECEPȚIONIST

DECEPȚIONÍST , - Ă , decepționiști , - ste , adj . ( Despre literatură ) Care are caracterele decepționismului ; ( despre oameni , în special despre scriitori ; adesea substantivat ) care se lasă stăpânit de decepționism , care a adoptat decepționismul ca atitudine în viață , în literatură . [ Pr . : - ți - o - ] - Decepțiune + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>