Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BINE

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 249 pentru BINE.

MERGE

... A se desfășura , a evolua , a decurge . 2. ( Despre ființe ) A o duce , a - i fi ( bine sau rău ) . 3. A înainta , a progresa , a se dezvolta . IV. 1. ( Despre materiale , mai ales despre alimente ) A ...

 

MIJI

... să se zărească ; a apărea , a se ivi . 2. A strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine

 

MONOBLEPSIE

... Defect al vederii care constă în neputința de a vedea clar cu ambii ochi , în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine

 

MRANIȚĂ

... MRÁNIȚĂ s . f . Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine

 

MULȚUMI

... folosit adesea ca formulă stereotipă , cu valoare de interj . ) A exprima ( cuiva ) recunoștință sau satisfacția pentru o manifestare de politețe , un dar , un bine etc . care i s - a făcut . 2. Tranz . A răsplăti , a recompensa pe cineva . 3. Tranz . A satisface ...

 

MULȚUMIT

... MULȚUMÍT , - Ă , mulțumiți , - te , adj . , s . f . , prep . 1. Adj . Care se simte bine , căruia nu - i lipsește nimic ; satisfăcut , îndestulat . 2. S . f . ( Înv . și pop . ) Recunoștință ( exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale ) ; ( concr . ) ceea ce se ...

 

NATURALISM

NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei

 

NEÎNTEMEIAT

... NEÎNTEMEIÁT , - Ă , neîntemeiați , - te , adj . Care nu este bine

 

NEARMONIOS

... NEARMONIÓS , - OÁSĂ , nearmonioși , - oase , adj . Care nu are armonie ^1 , ale cărui părți componente nu formează un tot bine

 

NECLAR

... NECLÁR , - Ă , neclari , - e , adj . Care nu se vede , nu se distinge sau nu se înțelege bine

 

NECOPT

... NECÓPT , NECOÁPTĂ , necopți , necoapte , adj . Care nu este bine

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>