Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru B

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 460 pentru B.

BĂJENĂRIE

BĂJENĂRÍE s . f . ( Înv . ) Băjenie . [ Var . : bejănăríe , bejenăríe s . f . ] - Băjenar + suf . -

 

BĂJENĂRIT

BĂJENĂRÍT s . n . ( Înv . ) Băjenie . [ Var . : bejănărit s . n . ] - V.

 

BĂLĂCI

BĂLĂCÍ , bălăcesc , vb . IV . Refl . și intranz . A ( se ) juca , a se zbengui în apă ( la scăldat ) ; a ( se ) bălăcări ( 1 ) , bleotocări (

 

BĂLĂCIRE

BĂLĂCÍRE , bălăciri , s . f . Acțiunea de a ( se ) bălăci ; bălăcit . - V.

 

BĂLĂCIT

BĂLĂCÍT s . n . Bălăcire . - V.

 

BĂLĂIEL

BĂLĂIÉL , - IÁ , - IÁ , - ÍCĂ , bălăiei , - ele , adj . Bălăior . - Bălai + suf . -

 

BĂLĂIOR

BĂLĂIÓR , - OÁRĂ , bălăiori , - oare , adj . Diminutiv al lui bălai ; bălăiel , bălănel , bălănuț , bălăuc , băluț . - Bălai + suf . -

 

BĂLĂNEL

BĂLĂNÉL , - EA , bălănei , - ele , adj . Bălăior . - Bălan + suf . -

 

BĂLĂRIE

BĂLĂRÍE , bălării , s . f . 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate . 2. Loc năpădit de buruieni . - Et .

 

BĂLĂUC

BĂLĂÚC , - Ă , bălăuci , - ce , adj . ( Reg . ) Bălăior . - Bălai + suf . -

 

BĂLȚA

BĂLȚÁ , bălțez , vb . I . Tranz . ( Fam . ) A vopsi în culori variate ( și nearmonizate ) ; a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>