Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 1491 - 1500 din aproximativ 8917 pentru UN.

DĂRÂMĂTURĂ

DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog . [ Var . : dărmătúră s . f . ] - Dărâma + suf . -

 

DĂRUI

... DĂRUÍ , dăruiesc , vb . IV . 1. Tranz . A da în dar ^2 ceva cuiva ; a face cuiva un dar ^2 ; a cinsti pe cineva cu ceva . 2. Tranz . A da , a acorda . 3. Tranz . și refl . A ...

 

DADĂ

DÁDĂ , dade , s . f . ( Reg . ) Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari ; leliță ,

 

DAMĂ

DÁMĂ , dame , s . f . I. 1. ( Înv . ) Doamnă , cucoană . 2. Femeie cu moravuri ușoare ; prostituată . II. 1. ( La jocul de cărți ) Fiecare dintre cele patru cărți pe care este înfățișată figura unei femei . 2. ( La jocul de șah ) Regină . 3. ( La pl . ) Joc alcătuit din puluri albe și negre , care se mută după anumite reguli pe o tablă asemănătoare cu cea de șah . III. Scobitură în bordura unei ambarcații , în care se sprijină manșonul

 

DANTELA

DANTELÁ , dantelez , vb . I . Tranz . A tăia , a cresta marginea unui lucru , dându - i aspectul unei

 

DANTURĂ

DANTÚRĂ , danturi , s . f . 1. Totalitatea dinților unei persoane ; p . ext . felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții ; dentiție . 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule ( roți dințate , freze , broșe

 

DANTURA

DANTURÁ , danturez , vb . I . Tranz . A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze

 

DATA

DATÁ , datez , vb . I . 1. Tranz . A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut . 2. Intranz . ( Cu determinări introduse prin prep . " de la " , " de " sau " din " ) A se fi produs , a se fi făcut , a fi început să

 

DEȘELA

DEȘELÁ^2 vb . I . v . deșeua . DEȘELÁ^1 , deșél , vb . I . Tranz . A îndoi , a vătăma , a frânge spinarea unui animal sau , p . ext . , a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice ; a

 

DEBARCADER

... DEBARCADÉR , debarcadere , s . n . Loc pe malul unei ape sau pe un chei , într - un port , amenajat special și prevăzut cu un

 

DEBITA

... A vinde marfă cu amănuntul . 2. A furniza o cantitate de fluid , de material pulverulent , de energie etc . 3. A tăia un

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>