Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂ

 Rezultatele 1481 - 1490 din aproximativ 3497 pentru FĂ.

EXCURS

EXCÚRS , excursuri , s . n . ( Livr . ) 1. Abatere , deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară ; digresiune . 2. Dizertație sub formă de digresiune , făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr - un autor (

 

EXCURSIE

EXCÚRSIE , excursii , s . f . Plimbare sau călătorie făcută , de obicei în grup , pe jos sau cu un mijloc de transport , în scop educativ , recreativ etc . [ Var . : excursiúne s .

 

EXCURSIONIST

... EXCURSIONÍST , - Ă , excursioniști , - ste s . m . și f . Persoană care face

 

EXERCIȚIU

EXERCÍȚIU , exerciții , s . n . 1. Acțiune fizică sau intelectuală , făcută sistematic și repetat , în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau îndemânări . 2. ( Despre un funcționar , o persoană oficială ; în sintagma ) în exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu . 3. ( Ec . ; în sintagma ) Exercițiu bugetar = perioadă de timp , de obicei de un an , pentru care se întocmește și se execută bugetul unui stat . [ Pr . : eg -

 

EXERCITA

... EXERCITÁ , exercit , vb . I . Tranz . 1. A practica , a îndeplini o profesie , o funcție etc . 2. A face

 

EXERSA

... EXERSÁ , exersez , vb . I . Intranz . și tranz . A face

 

EXHIBIȚIONISM

... EXHIBIȚIONÍSM s . n . 1. Mania , înclinarea de a face

 

EXPEDIȚIE

EXPEDÍȚIE , expediții , s . f . 1. Călătorie lungă ( și anevoioasă ) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate , cu scopuri științifice , comerciale etc . 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin , îndepărtat de propria țară . 3.

 

EXPEDIENT

... EXPEDIÉNT , expediente , s . n . Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face

 

EXPERIMENTATOR

... EXPERIMENTATÓR , - OÁRE , experimentatori , - oare , s . m . și f . Persoană care face

 

EXPERTIZĂ

EXPERTÍZĂ , expertize , s . f . 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert , la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților , asupra unei situații , probleme etc . a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei . 2. ( Med . ; în sintagma ) Expertiză medicală = a ) stabilire , în urma unui examen medical , a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni ; b ) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire , accident , viol , otrăvire , omor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>