Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOST

 Rezultatele 1461 - 1470 din aproximativ 5852 pentru FOST.

CÂND

CÂND adv . , conj . I. Adv . ( În propoziții interogative ) În ce moment ? în care perioadă de timp ? Când a sosit ? II. Conj . 1. ( Introduce o propoziție temporală ) a ) În momentul sau în vremea în care . . . Când a văzut - o , s - a bucurat . b ) După ce . Când i - a pierdut din ochi , s - a ridicat . c ) Înainte de ( a ) . . . , până ( a ) nu . . . Parada începuse când a sosit . d ) Deși ; în vreme ce . Când altul s - ar bucura , tu ești nepăsător . e ) Și ( deodată ) . Au ajuns , când , ce să vezi ? 2. ( Introduce o propoziție atributivă în legătură cu noțiuni de timp ) ( În ) care . Acum e timpul când vin copiii . 3. ( Introduce o propoziție cauzală cu nuanță temporală ) Fiindcă , deoarece , o dată ce . Când știa că trebuie să plece nu mai putea dormi . 4. ( Introduce o propoziție condițională ) Dacă , de . Ce să spui când nu ai nimic de spus ? 5. ( Introduce o propoziție completivă directă ) Spune - mi când să

 

CÂRCIUMĂRIT

CÂRCIUMĂRÍT s . n . 1. ( Pop . ) Faptul de a cârciumări ; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei . 2. Impozit care era perceput în trecut pe

 

CÂRLAN

CÂRLÁN , cârlani , s . m . 1. Miel sau ied care a încetat să mai sugă , care a fost înțărcat ; miel sau ied până la vârsta de circa un an . 2. Mânz sau cal tânăr , până la vârsta de circa trei ani . - Et .

 

CĂLĂTORI

... CĂLĂTORÍ , călătoresc , vb . IV . Intranz . A face un drum spre un loc ( mai ) depărtat ; a fi

 

CĂLIBILITATE

... CĂLIBILITÁTE s . f . Proprietate a unui metal de a putea fi

 

CĂLUȘEL

CĂLUȘÉL , călușei , s . m . 1. Căluț ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax , fiind suspendați de niște bârne transversale ; carusel , căișori . 3. Căluț ( 3 ) . 4. Căluș ( 6 ) . Cal + suf . -

 

CĂMĂȘUIT

CĂMĂȘÚIT , - Ă , cămășuiți , - te , adj . ( Despre elemente de construcție ) Care a fost acoperit , cu beton , metal etc . - V.

 

CĂMĂTĂRESC

CĂMĂTĂRÉSC , - EÁSCĂ , cămătărești , adj . Care este propriu cămătarului , care se referă la camătă sau la cămătar ; de

 

CĂPȘUNĂ

CĂPȘÚNĂ , căpșuni , s . f . Fruct fals al căpșunului , format din îngroșarea receptaculului floral în care sunt îngropate fructele propriu - zise , asemănător cu fraga , dar mai mare ca aceasta , de culoare roșie , cărnos , parfumat și gustos . - Probabil din căpușă ( înv . " căpșună " ) + suf . - une ( lat . < -

 

CĂPEȚEA

CĂPEȚEÁ , căpețele , s . f . Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei . [ Var . : ( reg . ) căpițeá s . f . ] - Refăcut din căpețele ( pl . lui căpețel ) + suf . -

 

CĂPITAN

CĂPITÁN , căpitani . s . m . 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului ; persoană care are acest grad . 2. ( Urmat uneori de determinările " de vas " , " de șlep " , " de remorcher " ) Comandant al unei nave militare , comerciale sau de pasageri . 3. ( Înv . ) Persoană care comanda o oștire sau o parte a ei ; comandant . 4. ( Sport ) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>