Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOST

 Rezultatele 1441 - 1450 din aproximativ 5852 pentru FOST.

BUCCINATOR

... BUCCINATÓR , buccinatori , S . m . Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi

 

BUCHER

BUCHÉR , bucheri , s . m . 1. Persoană care învață ceva pe dinafară , fără a pricepe ce învață . 2. ( Înv . ) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet , care este începător la învățătură . - Buche + suf . -

 

BUCOVINEAN

BUCOVINEÁN , - Ă , bucovineni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația Bucovinei sau este originară de acolo . 2. Adj . Care aparține Bucovinei sau populației ei , privitor la Bucovina sau la populația ei . - Bucovina ( n . pr . ) + suf . -

 

BUCOVINEANCĂ

BUCOVINEÁNCĂ , bucovinence , s . f . Femeie care face parte din populația Bucovinei sau este originară de acolo . - Bucovinean + suf . -

 

BUCURA

... BUCURÁ , búcur , vb . I . Refl . 1. A simți bucurie , a fi cuprins de bucurie ; a se îmbucura . 2. A dispune de . . . , a avea la îndemână . 3. ( Peior . ) A râvni ...

 

BUCUROS

BUCURÓS , - OÁSĂ , bucuroși , - oase , adj . 1. Care este cuprins de bucurie , care reflectă bucuria : p . ext . vesel . 2. ( Adesea adverbial ) Care face ceva cu plăcere , din toată

 

BUH

BUH s . n . A - i merge ( Pop . și fam . ; în expr . ) ( sau a i se duce cuiva ) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut ( pentru faptele sale , de obicei reprobabile ) ; a se spune despre cineva că . . . - Et .

 

BULBIFORM

BULBIFÓRM , - Ă , bulbiformi , - e , adj . Care este în formă de

 

BULGAR

BULGÁR , - Ă , bulgari , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . pl . Populație turcică , așezată la sfârșitul sec . VII în regiunea de nord - est a Bulgariei , unde , în sec . VII - IX , a fost asimilată de slavi . 2. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei . 3. Adj . Care aparține Bulgariei sau populației ei , privitor la Bulgaria sau la populația ei ; bulgăresc . + ( Substantivat , f . ) Limba

 

BUMERANG

BUMERÁNG , bumeranguri , s . n . Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz , folosită de populația băștinașă a Australiei , care , datorită formei sale și a felului în care este aruncată , revine la locul de aruncare dacă n - a atins

 

BUNĂOARĂ

... BUNĂOÁRĂ adv . De exemplu , de pildă , cum ar fi

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>