Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������IE
Rezultatele 1411 - 1420 din aproximativ 1630 pentru ������������������IE.
SPIÓN , - OÁNĂ , spioni , - oane , subst . I. S . m . și f . 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat ; iscoadă . 2. Persoană care pândește , observă pe alții ( pentru a furniza cuiva informații ) . II. S . m . Lamă de oțel cu o grosime variabilă , folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate . [ Pr . : spi -
SPÍRIT , spirite , s . n . I. 1. Factor ideal al existenței ( opus materiei ) ; conștiință , gândire ; p . ext . minte , rațiune , intelect . 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale , de caracter etc . 3. ( La pl . ) Societatea în întregul ei , oamenii considerați ca purtători ai unor idei , ai unor preocupări intelectuale ; opinie publică . 4. Mod , fel de a gândi , de a se manifesta ; părere , concepție împărtășită de un grup de oameni , de o colectivitate . 5. Caracter specific , trăsătură caracteristică a ceva . 6. Înclinare , pornire , tendință care determină felul de a fi , de a gândi , de a se manifesta al cuiva . 7. Glumă , anecdotă , banc . II. Semn grafic în scrierea greacă , care , adăugat unui sunet , arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al
... SPOITORÍE s . f . Meseria spoitorului . [ Pr . : spo - i - ] - Spoitor + suf . - ie
SPÚNE , spun , vb . III . Tranz . 1. A exprima prin viu grai un gând , o părere etc . ; a rosti , a zice , a declara . 2. A expune , a relata , a prezenta ; a povesti , a istorisi , a nara . 3. A destăinui , a mărturisi ceva cuiva . 4. A explica cuiva un lucru , a lămuri pe cineva . 5. A numi ; a
... STĂMBĂRÍE^2 , stămbării , s . f . Magazin de stămburi . - Stămbar + suf . - ie
STĂPÂNITÓR , - OÁRE , stăpânitori , - oare , adj . , s . m . și f . I. Adj . Care stăpânește , care ține sub stăpânirea sa . II. S . m . și f . 1. Persoană care domnește într - o țară ; domnitor . 2. Proprietar , posesor , stăpân . - Stăpâni + suf . -
... stăreții , s . f . 1. Funcție , demnitate de stareț ; timpul cât cineva exercită această funcție . 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri . - Stareț + suf . - ie
... STĂROSTÍE , stărostii , s . f . 1. Calitate sau demnitate de staroste . 2. ( Pop . ) Pețire , pețit . - Staroste + suf . - ie
STAȚIONÁR , - Ă , staționari , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu variază câtva timp ; constant . 2. ( Despre un mediu fluid ) Care are în fiecare punct o viteză independentă de timp ; ( despre un câmp de forțe ) care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp . II. S . n . 1. Serviciu într - un spital sau instituție spitalicească în care sunt internați ( pentru un timp mai scurt ) bolnavii în vederea stabilirii diagnosticului și pentru tratament . 2. ( Înv . ) Navă de luptă care supraveghea traficul vaselor dintr - un port . [ Pr . : - ți -
STÁTIC , - Ă , statici , - ce , adj . , s . f . I. Adj . 1. ( Mec . ) Care se referă la echilibrul forțelor , la starea de nemișcare a corpurilor . 2. Care nu se mișcă , nu se schimbă , nu se dezvoltă ; imuabil , fix ; lipsit de dinamism . 3. ( Fiziol . ; în sintagma ) Simț static = simț care orientează asupra poziției corpului și a părților lui în repaus , datorită impresiilor care vin de la mușchi , tendoane și articulații . II. S . f . Ramură a mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de
STATÍSTIC , - Ă , statistici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Evidență numerică , situație cifrică referitoare la diverse fenomene ( izolate sau generale ) ; numărătoare . 2. Culegere , prelucrare și valorificare a unor date legate de fenomene generale . 3. Știință care culege , sintetizează , descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale . 4. Teorie fizică ce urmărește și descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule . II. Adj . Care aparține statisticii ( I ) , privitor la statistică , bazat pe