Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIC

 Rezultatele 1401 - 1410 din aproximativ 1482 pentru MIC.

TRAPEZAN

... TRAPEZÁN , trapezani , s . m . Nume dat șalăului mic

 

TRAVERSINĂ

TRAVERSÍNĂ , traversine , s . f . Traversă din scheletul de rezistență al unei nave , cu dimensiuni mai mici decât ale traverselor

 

TREAPTĂ

TREÁPTĂ , trepte , s . f . 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale , cu lățime relativ mică , situate la diverse înălțimi , la distanțe egale , care alcătuiesc o scară . 2. Fig . Grad , nivel ; etapă , fază . 3. Fig . Categorie socială ;

 

TREASC

... TREASC , treascuri , s . n . Tun mic

 

TREMURĂTOR

TREMURĂTÓR , - OÁRE , tremurători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care tremură , care vibrează ; tremurat ^2 , tremurând . 2. S . f . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu flori hermafrodite , verzui sau purpurii , dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul ( Briza media ) . - Tremura + suf . -

 

TREPIDA

TREPIDÁ , trepidez , vb . I . Intranz . A vibra puternic , cu oscilații rapide și de mică

 

TREPIDAȚIE

TREPIDÁȚIE , trepidații , s . f . Mișcare vibratorie continuă , în general în direcție verticală , cu amplitudine mică și cu frecvență mare , a unui sistem tehnic ( mașină , vehicul etc . ) în cursul funcționării

 

TRICOPTER

TRICOPTÉR , tricoptere , s . n . ( La pl . ) Ordin de insecte caracterizate prin aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzișori , ale căror larve trăiesc în apă și își construiesc un fel de căsuțe , cilindrice sau conice , din resturi vegetale , nisip și pietricele ; ( și la sg . ) insectă care face parte din acest

 

TRINCHET

... TRINCHÉT , trincheți , s . m . Catargul de la prora unei nave cu pânze ; arbore mic

 

TRIOR

TRIÓR , trioare , s . n . 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru ( având pe fața interioară mici alveole ) care , prin rotire , separă semințele de anumite impurități ; vânturătoare . 2. ( Tehn . ) Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din

 

TROIȚĂ

TRÓIȚĂ , troițe , s . f . Cruce mare de lemn sau de piatră ( împodobită cu picturi , sculpturi , inscripții și uneori încadrată de o mică construcție ) , așezată la răspântii , pe lângă fântâni sau în locuri legate de un

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>