Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBIRE
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 153 pentru VORBIRE.
TAHIFEMÍE , tahifemii , s . f . ( Med . ) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului
... TAHILALÍE , tahilalii , s . f . ( Med . ) Vorbire
TIMP , timpuri , ( II , V , rar IV ) s . n . , timpi , ( IV , înv . și II ) s . m . I. S . n . Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor . II. S . n . și ( înv . ) m . 1. Durată , perioadă , măsurată în ore , zile etc . , care corespunde desfășurării unei acțiuni , unui fenomen , unui eveniment ; scurgere succesivă de momente ; interval , răstimp , răgaz . 2. Perioadă determinată istoric ; epocă . III. S . n . Stare a atmosferei într - o regiune , pe o perioadă dată , determinată de ansamblul factorilor meteorologici . IV. S . m . și ( rar ) n . Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări , ale unei operații , ale unui fenomen , ale unei acțiuni etc . V. S . n . Categorie gramaticală specifică verbului , cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii , un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de
TON ^2 , tonuri , s . n . I. 1. Sunet simplu , produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp ; interval dintre două sunete ( muzicale ) situate la o distanță de o secundă mare ; p . ext . sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei . 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale . 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă . 4. ( Înv . ) Accent . II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare ; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva . 2. Grad de luminozitate a unei culori ; nuanță a unei culori . 3. ( Înv . ; în expr . ) A - și da ton = a - și da importanță , aere . TON ^1 , toni , s . m . Pește teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida , ajungând până la lungimea de patru metri ( Thunnus
TONOMÉTRU , tonometre , s . n . ( Fon . ) Aparat electronic pentru extragerea și măsurarea frecvenței fundamentale a semnalelor
TRECÚT^2 , - Ă , trecuți , - te , adj . 1. Care nu mai este actual ; p . ext . de demult , vechi , dispărut . 2. ( Despre unități de timp ) Anterior celui prezent ; precedent . Zilele trecute . 3. Îmbătrânit sau bătrân . TRECÚT^1 s . n . 1. Timpul care s - a scurs ( până în prezent ) ; întâmplările , faptele , starea de lucruri din acest timp . 2. Denumire dată grupului de timpuri ( sau fiecăruia dintre timpurile ) verbale care exprimă o acțiune săvârșită înainte de momentul vorbirii sau înainte de un moment de
TROMBÓN , tromboane , s . n . 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă , mai mare decât trompeta , cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta . 2. ( Fam . și peior . ) Gură ( considerată ca organ al vorbirii ) . 3. ( Fam , ; la pl . ) Minciuni ; păcăleli ,
... VERB , verbe , s . n . 1. Parte de vorbire
VERBÁL , - Ă , verbali , - e , adj . 1. Care se face , se transmite , se comunică prin viu grai , din gură în gură ; care caracterizează graiul viu , vorbirea ; oral . 2. Care aparține verbului ( 1 ) , privitor la verb , de
VOCÁLĂ , vocale , s . f . ( Fon . ) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator , fără să întâlnească nici un obstacol ; semn grafic , literă care reprezintă un asemenea
... VOLÚBIL , - Ă , volubili , - e , adj . 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire , care dispune de un debit verbal bogat , curgător și rapid ; fluent , curgător , locvace ; ( despre manifestări ale oamenilor ) mobil ; prompt ; spontan . 2. ( Despre unele plante ) Care ...