Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUTERE

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 386 pentru PUTERE.

GUVERN

GUVÉRN , guverne , s . n . Organ de stat care exercită puterea executivă ; cabinet , consiliu de

 

HĂTMĂNIE

HĂTMĂNÍE , hătmănii , s . f . Titlu purtat de hatman , demnitate sau rang de hatman ; puterea sau conducerea

 

HECTOWATT

HECTOWÁTT , hectowați , s . m . Unitate de măsură a puterii , egală cu 100 de

 

HELIOGRAF

HELIOGRÁF , heliografe , s . n . Nume dat mai multor aparate , servind la : a ) reproducerea , prin copiere , a desenelor executate pe hârtie de calc cu ajutorul unei hârtii speciale impregnate cu o soluție sensibilă la lumină , developarea făcându - se cu vapori de amoniac ; b ) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea , cu ajutorul unei oglinzi , a reflectării razelor solare ; c ) măsurarea puterii calorice a Soarelui și înregistrarea perioadelor din zi cu timp însorit ; d ) fotografierea Soarelui . [ Pr . : - li -

 

HETEROZIS

HETERÓZIS s . n . Creștere a vitalității , a puterii de adaptare , a productivității etc . în urma încrucișării dintre două soiuri de plante sau dintre două rase de animale cu ereditate

 

HOTĂRÂTOR

HOTĂRÂTÓR , - OÁRE , hotărâtori , - oare , adj . Care hotărăște sau are puterea de a decide ; decisiv ,

 

HURAL

HURÁL , hurale , s . n . Fiecare dintre organele locale ale puterii de stat în

 

HURDUCA

... HURDUCÁ , hurdúc , vb . I . 1. Tranz . și refl . A se mișca încoace și încolo cu putere , a ( se ) clătina , a ( se ) scutura , a ( se ) zgâlțâi , a ( se ) zdruncina . 2. Intranz . ( Reg . ) A ...

 

IELE

IÉLE s . f . pl . ( Mai ales art . ) Ființe imaginare din mitologia populară românească , înfățișate ca niște fete frumoase , îmbrăcate în alb , care apar numai noaptea , vrăjind , prin cântecul și prin jocul lor , pe bărbați , asupra cărora au puteri nefaste ; frumoasele , mândrele , dânsele , șoimanele , vântoasele ,

 

IEZUIT

IEZUÍT , - Ă , iezuiți , - te , s . m . ( și adj . ) Membru al unui ordin de călugări catolici , întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii

 

IMUNITATE

IMUNITÁTE s . f . 1. Rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora . 2. ( În societatea medievală ) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere , printr - un act al monarhului , stăpânilor de pământ de a judeca , de a strânge impozite , de a ridica la oaste etc . pe domeniile lor , fără amestecul reprezentanților puterii centrale . 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>