Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru N
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 12947 pentru N.
NĂPĂSTUITÓR , - OÁRE , năpăstuitori , - oare , s . m . și f ( Rar ) Persoană care năpăstuiește pe cineva ; asupritor ; calomniator . [ Pr . : - tu - i - ] - Năpăstui + suf . -
NĂPÁSTĂ , năpaste , s . f . 1. Nenorocire mare ; pacoste , calamitate . 2. Învinuire nedreaptă , acuzație neîntemeiată ; calomnie . 3. ( Înv . ) Nedreptate , prigoană , persecuție . 4. ( Înv . ) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari . 5. ( Reg . ) Prostovol . [ Pl . și :
NĂPÁTCĂ , năpătci , s . f . ( Reg . ) Crâsnic ( pentru
NĂPRĂSNICÍE , năprăsnicii , s . f . ( Rar ) Violență , cruzime . - Năprasnic + suf . -
NĂPRÁSNĂ , năprasne , s . f . ( Înv . și reg . ) Întâmplare nefericită , groaznică ( ivită pe
NĂRÂMZÁT , - Ă - Ă adj . v .
NĂRÂNZÁT , - Ă - Ă adj . v .
NĂRĂVÍ , nărăvesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A lua sau a face să ia un obicei rău ; a ( se ) deprinde , a ( se ) învăța cu nărav ( 1 ) . 2. Refl . și tranz . ( Înv . și pop . ) A ( se ) obișnui , a ( se ) deprinde . 3. Refl . recipr . ( Înv . și reg . ) A cădea de acord ; a se înțelege , a se
NĂRĂVÍE , nărăvii , s . f . ( Reg . ) Nărav ( 1 ) . - Nărav + suf . -
NĂRĂVÍRE , nărăviri , s . f . ( Pop . ) Faptul de a ( se ) nărăvi . - V.
NĂRĂVÍT , - Ă , nărăviți , - te , adj . ( Pop . ) Care are deprinderi , apucături rele : prost crescut , grosolan . V.