Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUNCȚIE

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 395 pentru FUNCȚIE.

DEVITALIZA

DEVITALIZÁ , devitalizez , vb . I . Tranz . ( Med . ) A face să înceteze funcțiile vitale ale unui țesut , organ etc . A devitaliza un

 

DEVITALIZAT

DEVITALIZÁT , - Ă , devitalizați , - te , adj . ( Despre țesuturi , organe ) Care nu mai are funcții vitale . - V.

 

DIMORFISM

... a cristaliza în două forme deosebite . 2. Existența a două forme distincte la una și aceeași specie de animale sau de vegetale ( în funcție

 

DIRECTOR

... DIRÉCTOR^2 , - OÁRE , directori , - oare , s . m . și f . Persoană care conduce o întreprindere , o instituție , o publicație etc . sau un sector al acestora ; funcție deținută de această persoană . DIRECTÓR^1 , - OÁRE , directori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care dirijează sau conduce ceva , care indică direcția . 2. S . f . Curbă ...

 

DIRECTORAT

DIRECTORÁT , directorate , s . n . Funcția de director ^2 ; perioadă cât cineva este director ^

 

DISFUNCȚIE

DISFÚNCȚIE , disfuncții , s . f . 1. ( Med . ) Tulburare a funcției unui organ , aparat sau sistem . 2. ( Tehn . ) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face

 

DISPOZITIV

... DISPOZITÍV , dispozitive , s . n . 1. Ansamblu de piese legate între ele într - un anumit fel ( de obicei imobil ) și care îndeplinește o funcție bine determinată într - un sistem tehnic . 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei ...

 

DOCENȚĂ

DOCÉNȚĂ , docențe , s . f . Titlul , gradul sau funcția de docent ; examen pentru obținerea acestui titlu sau grad . - Docent + suf . -

 

DREGĂTORIE

DREGĂTORÍE , dregătorii , s . f . Demnitatea , funcția de dregător . [ Var . : ( înv . și reg . ) diregătoríe s . f . ] - Dregător + suf . -

 

DUUMVIR

... DUUMVÍR , duumviri s . m . Magistrat din Roma antică însărcinat împreună cu un altul să exercite o anumită funcție

 

EȘARFĂ

EȘÁRFĂ , eșarfe , s . f . 1. Fâșie de lână , de mătase etc . care se înfășoară în jurul gâtului ( mai ales de femei ) ca podoabă . 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu , semn al unei funcții ( înalte ) sau al unei demnități . 3. Bandă de stofă , de pânză etc . care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată . [ Var . : eșárpă s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>