Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTRUI
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 164 pentru CONSTRUI.
RUPÉSTRU , - Ă , rupeștri , - stre , adj . 1. ( Despre plante ) Care crește pe stânci . 2. ( Despre locuințe ) Care este construit în stâncă . 3. ( În sintagma ) Artă rupestră = denumire dată manifestărilor artistice ( desen , pictură , gravură sau sculptură ) de pe pereții peșterilor sau de pe
SÂSÂIÁC , sâsâiace , s . n . ( Reg . ) Un fel de hambar construit din scânduri sau din nuiele împletite și folosit pentru păstrarea
SCÂNDURĂRÍE s . f . Depozit de scânduri ; totalitatea scândurilor din care este construit un obiect ; mulțime de scânduri . - Scândură + suf . -
SCHEMÁTIC , - Ă , schematici , - ce , adj . Construit , alcătuit în linii generale , fără prezentarea
SCÓICĂ , scoici , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale , ocrotit de două valve calcaroase , de obicei cenușii , care formează scheletul extern al animalului . 2. Scheletul calcaros al scoicii ( 1 ) ; cochilie . 3. Acoperiș ( de sticlă ) în forma unei cochilii de scoică ( 1 ) sau în formă de evantai , construit la intrarea într - o clădire . 4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze . 5. ( La armele de vânătoare ) Adâncitura închizătorului , în care este înșurubat
SLÁVĂ , slăvi , s . f . 1. ( Mai ales la sg . ) Glorie , faimă , renume . 2. Înaltul cerului , văzduh . 3. ( Bis . ) Măreție , grandoare a divinității . 4. ( Înv . ; construit cu dativul ; cu valoare de prepoziție ) Grație . . . , datorită . . . ,
SOBÁR , sobari , s . m . Meseriaș care construiește sau repară sobe ^1 . - Sobă ^1 + suf . -
SPIRÁI , spiraiuri , s . n . Capac cu geamuri construit în puntea unei nave ( uneori înclinat și protejat cu grilaje ) , care servește la luminat și la
SUPERFÍCIE s . f . Drept de superficie ( În sintagma ) = drept de proprietate asupra clădirii construite sau plantației aflate pe terenul altei persoane și drept de folosință asupra acelui
SUPRADOMINÁNTĂ , supradominante , s . f . ( Muz . ) 1. Treapta a șasea a modului major și minor , situată la o sextă superioară față de tonică și la o secundă superioară față de dominantă . 2. Acord construit pe această treaptă . - Supra - +
SÚRLĂ , surle , s . f . 1. Instrument muzical popular de suflat , în formă de fluier , cu mai multe orificii și cu ancie dublă , întrebuințat în trecut mai ales în armată . 2. ( Reg . ) Râtul porcului ; p . ext . porc . 3. Colibă ( în câmp ) , de obicei improvizată , de formă conică , construită din pari de lemn și acoperită cu stuf , paie , fân sau