Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 459 pentru CONSTA.
DEMONOMANÍE s . f . Formă de nebunie care constă în credința de a fi stăpânit de
DEXTROCARDÍE s . f . Anomalie care constă în situarea inimii în ( sau spre ) partea dreaptă a
DIAFÓRĂ , diafore , s . f . Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt , dar cu o altă semnificație . [ Pr . : di -
DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -
DIATERMÍE s . f . Metodă terapeutică , constând în ridicarea temperaturii unor organe interne cu ajutorul curenților de înaltă frecvență . [ Pr . : di -
... reprézenta a zecea parte din produsele principale , percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți ; ( mai târziu ) formă de rentă funciară feudală , care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre ...
DIPLOPÍE , diplopii , s . f . Tulburare a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui
DISTROFÍE , distrofii , s . f . Stare patologică constând în alterarea structurii unui țesut , a unui organ , a unui sistem sau a organismului , în urma tulburărilor de
DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .
EASTMANCOLOR s . n . Procedeu de tratare a peliculei pentru filmul color constând în suprapunerea a trei emulsii , sensibile la trei culori , pe suportul de
ECTAZÍE , ectazii , s . f . 1. Dilatare temporară sau permanentă a unui organ cavitar sau tubular . 2. Licență care constă în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă