Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELUIT
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 294 pentru CELUIT.
... IRITABILITÁTE , iritabilități , s . f . Proprietatea de a se irita ușor ; starea celui
JUPÁN , jupani , s . m . Titlu dat în evul mediu , în țările române , celor mai de seamă boieri și dregători ; persoană care avea acest
... LAȘITÁTE lașități , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi laș ; starea celui
LATINÍSM , latinisme , ( 1 ) s . n . 1. Cuvânt , formă sau construcție sintactică împrumutate ( fără necesitate ) din limba latină ( și neasimilate încă în limba care a făcut împrumutul ) . 2. Curent apărut în lingvistica și în filologia românească din sec . XIX , care , pentru a demonstra caracterul latin al limbii române , a încercat să elimine din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine , încât să le apropie cât mai mult de forma originară ; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine și a adus noi argumente în sprijinul originii latine a limbii
... LÉNE s . f . Faptul de a se complăcea în inactivitate ; înclinația celui
LICHÍD , - Ă , lichizi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Corp , substanță ) care se află într - o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă , care nu are o formă stabilă proprie , ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află . 2. Adj . ( Despre bani ) De care se poate dispune imediat ; ( despre creanțe , efecte etc . ) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată . 3. Adj . ( În sintagma ) Consoană lichidă ( și substantivat , f . ) = nume dat consoanelor laterale și celor
LÍTIE , litii , s . f . 1. Slujbă religioasă ortodoxă pentru obținerea unor roade bogate și pentru binecuvântarea celor aduse ca jertfă de credincioși . 2. Pâine care se sfințește cu prilejul litiei (
LÚME , lumi , s . f . I. 1. Totalitate a celor existente în realitate ; univers , cosmos . 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili , constituind un sistem organizat ; sistem solar , sistem planetar . 3. Globul pământesc ( cu întreaga lui viață animală și vegetală ) , pământul locuit de om . 4. ( Înv . și reg . ) Lumină . Lumea ochiului ( sau ochilor ) = pupila ochiului ( sau ochilor ) . II. 1. Populația globului pământesc , omenirea întreagă ; umanitatea . 2. Categorie de oameni , grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii , al culturii , al felului de viață etc . și care prezintă trăsături specifice . Lumea artiștilor . 3. Oameni , mulțime , public ; societate , mediu social . III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană ; viață , existență . 2. ( În sintagmele ) Lumea albă = ( în basme ) viața pământească , în care trăiesc oamenii . Lumea neagră = ( în basme ) viața subpământeană , în care ar trăi duhurile rele . Lume de apoi ( sau lumea cealaltă , ceea lume ) = a ) ( în concepțiile religioase ) viața de dincolo de moarte ; b ) ( în basme ) regiune imaginată dincolo de acest pământ , celălalt
LUXÚRĂ , luxuri , s . f . ( Livr . ) Viciu al celor ce se dedau fără reținere plăcerilor senzuale ; desfrânare , concupiscență . [ Var . : luxúrie s .
... MAHMUREÁLĂ , mahmureli , s . f . Faptul de a fi mahmur ; starea celui
MANGÁL , mangaluri , ( 2 ) s . n . 1. ( Cu sens colectiv ) Cărbune ușor , sfărâmicios , obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jeraticului . 2. Vas metalic în care se aprind cărbuni și care servește iarna pentru încălzit celor care se află în aer