Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C��

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 560 pentru C��.

CĂRUCER

CĂRUCÉR , căruceri , s . m . ( Reg . ) Cărutaș . - Căruță + suf . -

 

CĂRUCIOR

CĂRUCIÓR , cărucioare , s . n . 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici ; căruț ( 3 ) . 2. Vehicul de dimensiuni reduse , cu roți de rulare , care se poate deplasa pe linii ferate , pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte ; căruț ( 2 ) . 3. Subansamblu al unei mașini - unelte , al unei mașini de lucru sau al unui utilaj , folosit pentru deplasarea uneltei , a obiectului de prelucrat etc . - Căruț + suf . -

 

CĂRUNT

CĂRÚNT , - Ă , cărunți , adj . ( Despre păr , barbă , mustață ) Care a început să albească ; alb ,

 

CĂRUNTA

CĂRUNTÁ vb . I . v .

 

CĂRVUNAR

CĂRVUNÁR , cărvunari , s . m . ( La pl . ) Nume dat , prin asociație cu carbonarii italieni , elementelor progresiste care au inițiat , la începutul sec . XIX , în Țara Românească și în Moldova , o mișcare reformatoare , reprezentând interesele boierilor liberali și ale negustorilor ; ( și la sg . ) membru al acestei

 

CĂSCA

CĂSCÁ , casc , vb . I . 1. Tranz . A deschide gura pentru a vorbi , pentru a striga , pentru a mânca etc . 2. Intranz . A deschide gura mare printr - o mișcare de inspirare adâncă , urmată de o expirație prelungită , trădând oboseală , plictiseală și mai ales somn . 3. Refl . ( Despre obiecte ) A se deschide ( puțin ) ; a se

 

CĂSCARE

CĂSCÁRE s . f . Căscat ^1 . - V.

 

CĂSCAT

CĂSCÁT^2 - Ă , căscați , - te , adj . 1. Care stă cu gura deschisă , privind neatent ; p . ext . nătăfleț , bleg , neatent . 2. ( Despre ochi ) Holbat , zgâit . 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură . - CĂSCÁT^1 , căscaturi , s . n . Faptul de a căsca ( 2 ) ; căscătură ( 1 ) , căscare . - V.

 

CĂSEAN

CĂSEÁN , căseni , s . m . ( Pop . ) Fiecare dintre persoanele care locuiesc împreună într - o casă , fiind legate între ele prin interese comune ( de familie ) . - Casă ^1 + suf . -

 

CĂSNICESC

CĂSNICÉSC , - EÁSCĂ , căsnicești , adj . ( Rar ) Care ține de căsnicie , privitor la căsnicie . - Casnic + suf . -

 

CĂSNICIE

CĂSNICÍE , căsnicii , s . f . Trai în comun al soților , viață conjugală ; căsătorie . - Casnic + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>