Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 14398 pentru 2.

ÎNGHESUIT

... ÎNGHESUÍT^2 , - Ă , înghesuiți , - te , adj . 1. Strâns , îngrămădit ( în număr mare într - un spațiu restrâns ) ; ghemuit ^2 . 2

 

ÎNSUMI

... ÎNSUMI , ÎNSĂMI , pron . de întărire . 1. ( Pe lângă un substantiv sau un pronume ) Chiar , tocmai . 2. ( Înv . ) Eu ( sau tu , el etc . ) singur , personal , fără ajutorul altuia . [ Forme gramaticale ; pers . 2 sg . însuți , însăți , pers . 3 sg . însuși , însăși , pers . 1 pl . înșine , însene , pers . 2

 

ÎNTINS

... ÎNTÍNS^2 , - Ă , întinși , - se , adj . 1. Încordat , lungit ( prin tragere de unul sau de ambele capete ) . 2. Desfășurat în lungime sau pe toată suprafața . 3. ( Despre piei , țesături etc . ) Fără crețuri sau îndoituri ; netezit , neted . 4. ( Despre mers , zbor etc . ; adesea adverbial ...

 

ÎNTORS

... ÎNTÓRS^2 , - OÁRSĂ , întorși , - oarse , adj . 1. Revenit la locul de plecare . 2. ( Despre obiecte ) Răsucit , încovoiat , strâmb . 3. ( Pop . ) Jugănit , castrat . 4. Fig . ( Rar , despre persoane sau despre firea , caracterul lor ) Sucit , ciudat . 5. Fig . ( Rar , despre ...

 

ÎNTORSURĂ

... ÎNTORSÚRĂ , întorsuri , s . f . ( Rar ) 1. Întorsătură ( 1 ) . 2. Fig . Mlădiere , modulație , intonație ( nouă ) ; întorsătură ( 2 ) . - Întors ^2

 

ÎNVĂȚAT

... ÎNVĂȚÁT^2 , - Ă , învățați , - te , adj . Care știe multă carte ; instruit , cult ^2 , erudit , doct ; p . ext . priceput . 2. ( Despre texte , cunoștințe , deprinderi ) Care este studiat și reținut în memorie . 3. Deprins , obișnuit cu ceva . 4. ( Despre animale ) Care este dresat , domesticit , îmblânzit . - V ...

 

ȘI

... verbe reflexive sau de forme verbale compuse , stă între auxiliar , pron . refl . etc . și verb ) I. ( Cu sens modal ) 1. Chiar , în adevăr , cu adevărat . 2. Pe deasupra , în plus , încă . După ce că e urâtă o mai cheamă și Neacșa . 3. Chiar , încă , pe lângă acestea , de asemenea . Vezi să ... și de voi nu mă îndur ca să vă părăsesc . II. ( Cu sens temporal ) 1. Imediat , îndată , pe loc . Cum îl zări , îi și spuse . 2. Deja . Masa se și pune în grădină . B. Conj . I. ( Marcă a coordonării copulative ) 1. ( Leagă două părți de același fel ale unei ...

 

ȘIRETENIE

... ȘIRETÉNIE^2 , șiretenii , s . f . ( Pop . ) Desfășurare , curs ( al unei întâmplări , al unei situații ) , istorisire cu multe peripeții ; p . ext . relatare a unei întâmplări , a ... Var . : șiriténie s . f . ] ȘIRETÉNIE^1 , șiretenii , s . f . Însușirea de a fi șiret ^2 ; faptă sau vorbă șireată ; viclenie , perfidie , șireție . - Șiret ^2

 

ȘIROI

... ȘIROÍ^2 , pers . 3 șiroiește , vb . IV. Intranz . 1. ( Despre ape ; p . ext . despre alte lichide ) A curge sau a se prelinge în ... curgătoare ) A curge repede ( și abundent ) . ȘIRÓI^1 , șiroaie , s . n . 1. Șuviță ( abundentă ) de lichid care curge sau se prelinge de undeva . 2. Torent de apă care se scurge cu repeziciune și abundență pe locurile înclinate ( în urma ploilor mari sau a topirii zăpezilor ) ; șuvoi . - Et ...

 

ȘPAN

... ȘPAN ^2 , șpanuri , s . n . 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung , la freză a metalelor , a lemnului etc . 2. Despicătură tăiată din butuci de brad , din care se fac șindrile sau doage . ȘPAN ^1 , șpani , s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu ... dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil care deținea acest titlu ; stăpânitor sau ( mai târziu ) șef administrativ al unui ținut . 2

 

ȘPRIȚUIRE

... ȘPRIȚUÍRE^2 , șprițuiri , s . f . Acțiunea de a șprițui ^2 și rezultatul ei . - V. șprițui ^2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>